Sunt două categorii de turiști: unii fac turism ca să-și răsfețe corpul, ceilalți ca să-și hodinească mintea. Primii stau pe loc și îngurgitează (mâncare, băutură, masaj), ultimii mișună în toate părțile, să se-mbibe de cât mai multe lucruri noi, de care n-au parte în viața ”civilă” (id est extra-concediu). Evident, turismul prosperă doar când are ce oferi ambelor categorii de fraieri. În orice țară, cu atât mai mult aici în Balcani.
În colțul nostru de lume, vedeta a fost Grecia, o vreme. Au urmat apoi, în ordine, Turcia și Croația, iar acum e Bulgaria, ceea ce pe noi ne umple de invidie (”Ce au bulgarii și n-avem noi?!”). De invidie și de revanșisme, ”Lasă, că după ce iese Bulgaria din modă, vine rândul nostru!”. Îmi pare rău, copii, dar nu vine niciun ”rând”. România nu va fi următorul Eastern Tiger în turism, ci Albania.
Știu, e dureros ce spun, dar mă puteți verifica: luați avionul până la Tirana. De acolo mergeți cu mașina spre Durrës, pe DN 2-ul local, și apoi spre sud, pe DN 4. Ați ajuns în Lushnjë? Mai aveți puțin de mers, pe un drum județean (72) și sunteți în orașul Berat.
Nu mă-njurați: după standardele românești, în Berat e sărăcie lucie. Dar atunci de ce foșgăie atâția nemți și englezi? Pentru prețurile mici, pentru castelul medieval, pentru orașul vechi (”Mangalem”)? Aiurea. Toți vin aici pentru canionul Osum. Noua Meccă a rafterilor începători din Europa.
Pentru că, ce se-ntâmplă (!): în afară de Drin, toate râurile lor sunt scurte și foarte zbuciumate (au elevație mare). Unul din ”zbuciumatele” astea, Osumul, și-a tăiat drumul printr-un masiv de calcar moale – o frăgezime, nu altceva! Canionul rezultat e un miracol, ai senzația de ”tărâmul celălalt”, pe care, din copilărie încoace, ai avut tot timpul s-o uiți. Cu 50 de euro bagi un rafting de poveste, cu mâncarea moca – berea este separat.
Hotelierii români pot să mă pupe undeva, dacă-mi răspund ”Albania nu e o țară sigură”: tâmpenii. Țara-i săracă și locuită de-un popor țicnit, într-adevăr. Dar serviciile lor turistice sunt corecte, nu scumpe, proaste și obraznice, ca cele cu care ne blagoslovesc hotelierii de atâția ani.
