Idioții la ei acasă

De la Platon încoace, filozofii cu F mare sau cu p mic s-au întrecut în a da sentințe în materie de artă. E vechi păcatul și nimeni nu e primul vinovat. De unde vine obsesia asta? Dracu’ știe! Probabil din ambiția deșartă că filozofia e singura rezolvare logică și riguroasă a lumii. Pe urmele filozofiei calcă mărunt teologii. Și ei vin cu perna de-acasă, cu păturica și cu agheazma, doar-doar vor alunga duhul cel rău. În sfîrșit, la coadă, se ițesc dictatorii. Ei sînt întotdeauna experți în artă. Mă repet: dracu’ știe de ce?

Nu demult, revista România literară s-a mai dat o dată-n stambă, promovînd, sub titlul “Debutul lunii”, un filozof-teolog cu ambiții de dictator: Vlad Ghiță. Tînărul i-ar fi făcut invidioși pe Eugen Barbu, Vadim Tudor sau, de ce nu, pe Stalin sau Hitler. Junele are păreri. Să-l lăsăm să vorbească: Degradarea artei europene de la clasicismul renascentist pînă la vulgarul póp-art (accentul aparține autorului) de la sfîrșitul anilor 1950, din care s-a ivit întreaga învălmășeală de mișcări artistice ale lumii contemporane, este limpede.

Ce să fie la mijloc? E prăpastie, genune? Nu, dom’le, e proletcultism ortodox: Avangarda românească a avut ca principali reprezentanți scriitori și artiști de etnie evreiască, deși atei, ceea ce se explică prin năzuința intelectualității românești la început de secol XX după o identitate culturală proprie, în opoziție cu aplecarea internaționalistă a curentelor Avangardelor artistice… Sau: În secolul IV, în Omilia către tineri, Sfîntul Vasile cel Mare arăta cît de „mult poate să schimbe sufletul un cîntec sănătos sau un cîntec desfrînat!”. Muzica póp ne poate influența în rău purtarea cu semenii, iar ritmurile trepidante ale rock-ului seamănă cu cele ale dansurilor tribale africane amintindu-ne de o religiozitate păgînă, străină de etosul creștin eclesial. Ori: Decadența artei în actuala civilizație mediatică consumistă aflată în plină Revoluție digitală naște în suflete trăiri anormale și potrivnice firescului unei vieți trăite în familie. Omul societății de consum, fie și în vîrstă, e puerilizat, aceasta impunînd etapizat un nou model de om cu totul dezinteresat de semeni și chiar de cei din familia sa, un om ce nu caută decît satisfacerea propriilor pofte pătimașe.

Aș cita mai mult din acest idiot cu carte, da’ nu mai încape în articol. Bravo, România literară, Săptămîna ar fi mîndră de voi!