I like to movie-movie Unde eşti tu, Dracula, doamne?

Ce poate fi mai cretin decît o comedie* despre studenţi americani obsedaţi de sex, făcînd tot ce e supraomeneşte posibil ca să dea de sex? Păi, un astfel de film cu acţiunea într-o universitate-castel din Transilvania (Răzvan University, ha-ha), cu vam­pirismele de rigoare. Ca dovadă, Transylmania (se dau Căpşuni de Aur pentru titluri?) deţine recordul celor mai slabe încasări din istorie la lansare.

Povestea: în căutarea iubirii, un student îşi convinge gaşca să plece la studii într-o şcoală din România, unde, evident, printre profa-vînătoare de vampiri şi decanul pitic pe nume Floca (chiar, de ce în toate filmele de groază apare cîte un pitic, complet gratuit?), îşi fac apariţia şi de cap vampirii, şi ei în căutarea iubirii. Dincolo de toate stereotipurile comediilor horror şi cu obsedaţi sexual, filmul are o particularitate rară pentru o comedie: absenţa umorului. E atît de trist, încît dacă i s-ar fi pus rîsete din off, ar fi plecat şi alea să vadă alt film. În plus, mai e şi plin de denaturări ale realităţii: încă din primele cadre, americanii merg prin Ardeal cu un tren arhaic, cu aburi şi lambriuri. C’mon, pe cine fraieresc ăştia? De mult nu mai avem trenuri atît de curate şi care să meargă atît de repede! Apoi, protagoniştii servesc, la crîşma din sat, o specialitate locală: „testicule de capră umplute cu coaie de oaie“. De parcă ţăranii de azi îşi mai pot permite carne! De departe, cel mai bun rol îl are o prezenţă din absolut toate producţiile străine făcute la noi, pasajul Macca. Unde „Valea Regilor“ o face pe strip-joint-ul în care eroii îşi plătesc berile cu jeanşi, pentru că – nu-i aşa? – de la căderea comunismului, blugii americani sînt valută forte în Est. Tot e bine, măcar promovăm grădina noastră carpatică: dacă unul din zece fraieri care au văzut filmul ăsta vine în vizită cu o geantă de blugi, scoatem ţara din recesiune.

* Transylmania, SUA, 2009. R.: nu contează. Cu: nici un ­viitor cîştigător de Oscar.