Oricît de mult m-aş strădui, nu-mi iese deloc porţia de empatie pe care încearcă să mi-o stoarcă azi familia politică a lui Năstase şi apropiaţii săi. Mi-e imposibil să înghit în sec şi să suspin văzîndu-l pe Vanghelie invocînd sprinjinul medical al Domnului în cazul fostului său şef de partid. Deunăzi, chinuindu-mă să lăcrimez, am încercat să mi-l imaginez pe fostul mare ştab social-democrat pe patul de spital, cu perfuzii în vene şi cearcăne sub ochi.
Dar, imediat după această imagine de sfînt socialist torturat de marele inchizitor de dreapta, a trebuit să-mi compun în minte şi restul detaliilor peisajului care, neapărat, trebuia să conţină cîteva rînduri de pijamale Ermenegildo Zenga aşezate pe un superb gheridon Chippendale cu motive chinezeşti, vreo duzină de perechi de papuci din piele de struţ cu încrustaţii de sidef de la Balenciaga şi, fireşte, pe peretele din faţă, un splendid Ciucurencu, cel din prima fază, cu o cromatică exuberantă, aşezat acolo de apropiaţi în vederea împiedicării posibilelor tentative de recidivă ale celui suferind. Altoit încă din fragedă tinereţe în serele din cartierul Primăverii, acest Levant al Bucureştiului din care se alegeau fanarioţii roşcovani ai nomeclaturii, Adrian Năstase şi-a construit viaţa politică încercînd să-i dea aparenţa destinului măreţ. Un destin în care amestecul de încredere în Ristea Priboi şi pasiune pentru tablouri ar fi trebuit să treacă drept omogen, în care aroganţa stridentă a ştabului levantin ar fi trebuit trecută cu vederea din pricina atmosferei renascentiste şi cosmopolite pe care, atunci cînd îşi odihnea pumnul înmănuşat, obişnuia s-o cultive. În final, din statuia de ceară a social-democraţiei de factură europeană pe care s-a tot chinuit s-o impună în ochii lumii n-a rămas decît umbra unui personaj corodat de bolile tranziţiei, formă fără fond a unui sulfet de artist rătăcit pe meleagurile mlăştinoase ale politicii dîmboviţene. Îi urez să se facă bine, să meargă relaxat la Rahova, să citească, să scrie pe blog, să răsfoiască albume şi să mediteze la inconsistenţa etică a lumii. E un om inteligent, n-are cum să se plictisească. Cît despre următoarele episoade ale telenovelei anticorupţie din România mi-ar plăcea să nu-l ratez nici pe cel cu blondina care, ca să–şi pună capăt zilelor, renunţă la shopping, dar nici pe cel cu cheliosul care, încercînd să–şi pună capăt nopţilor, ia o supra-supradoză de Chivas.
@valentin sofianos. Și Goring era un om citit, educat, un colectionar rafinat de arta. Dar istoria nu a ținut cont decât de faptele lui și i-a acordat ceea ce merita. De ce ar face Adrian Năstase excepție?
e cam fortata comparatia. nu stiu daca nastase a omorat pe cineva. stiu ca a crescut pib – ul romaniei fara precedent si a adus tara intr-o stare de stabilitate dupa guvernarea dezastruoasa cdr. asta stiu. in rest e doar manipulare tv.
Tot respectul pentru cultura si inteligenta domnului Adrian NASTASE. Dar asta nu ii da dreptul de a fi tratat diferit in fata legii.
exact aceeasi lipsa de compasiune o incerc si eu si cam tot din aceleasi cauze. nu pot sa uit linistea nesanatoasa care apasa tara asta pe vremea imparatului. oare ziaristii care il apara acum mai tin minte cum erau batuti in plina strada? oare ciuvica isi mai aduce aminte la ordinul cui a fost umflat de pe strada cu tot cu armaghedonul la subrat? in fine, si galagia monstruoasa de dupa nastase e la fel de apasatoare. iar ziaristii se pot consola cu gandul ca sint doar ascultati, nu si bagati in spital de „necunoscuti”.
Valentine, nu vreau să începem o controversă fără sfârșit previzibil. Eu am scris citeț că „acela” a primit ce a meritat, și mă aștept ca și „dânsul” să primească ceea ce merită. Dacă bucățica aia din PIB-ul fără precedent pe care a băgat-o în conturile personale, merită doi ani, să-i facă și să tacă. Nu cred că vrea altcineva mai mult.
@Valentin. Revin cu ceva care ține loc de PS. Lucrezi sau ești din Câmpina. Poate locuiești la Cornu și beneficieazi de multe avantaje de pe urma faptului că „dânsul” are casa acolo, și tot acolo își ține ouăle. Există în acest caz o prezumție de subiectivitate.
Perfect de acord! Nici nu am cuvinte suficiente ca sa afirm asta! Karma tot vine, desi eu nu prefer mai tarziu decat niciodata, ci exact cand e cazul. E timpul sa incercam democratia asa cum ar trebui sa fie, atat clasa politica, precum si romanul de rand care inca viseaza sa ii dea statul cu lingura in gura.
@Valentin „Am expresii cretine pentru ca sunt inginer cred. Dar lasati-ma va rog sa il apreciez si eu pe bietul Nastase. La cati il urasc unul care sa-l aprecieze nu e mare lucru.” S-ar putea să fii surprins, dar chiar prin1971, când terminam eu liceul și se punea problema unei cariere, circula acea vorbă celebră: România este în pericol. Numărul inginerilor l-a depășit pe cel al intelectualilor. De aici probabil și sentimentul tău de inferioritate și deci de respect față de un impostor (intelectual vorbind) dar de fapt un hoț dovedit (penal vorbind).