Eheei, maică, cum mai trec şi Europenele astea… Parcă ieri fuse faza grupelor şi, ca cum ar veni, mîine-poimîine avem semifinale şi, duminică, finala. Azi, cînd scriem, în sfîntă zi de luni dimineaţa, rămînem la vechea părere: cît ar fi el de hulit, fotbalul bătrînului nostru continent arată bine. N-o fi mereu exuberant şi palpitant, da’ rămîne interesant şi important prin modul în care îşi cerne valorile. La ediţia de faţă, chiar a fost prea de tot – aşteptam o surpriză. Băi, nenică, chiar aşa? Adică chiar cele mai merituoase echipe tre’ să ajungă în semifinale? Ei bine, moşule, chiar aşa! S-a întîmplat.
Bilanţul sferturilor sună elocvent. Portughezii pricepuţi, cu un Ronaldo reînviat (oricum, nu-i ca Messi!), au trecut de nişte cehi bucuroşi că rămîn o echipă de pluton. Nemţii le-au oferit grecilor fericirea unei înfrîngeri onorabile. Nişte spanioli un pic obosiţi i-au bătut pe nişte francezi cam plictisiţi. Iar englezii, mîndri, deşi lipsiţi de idei, n-au acceptat să capituleze decît la 11 m în faţa unor italieni insistenţi, chiar dacă mai puţin vicleni decît le e şcoala tradiţională. Aşa a fost.
Ce va fi va fi. După cum ziserăm, tăticule, imediat se termină. Mai e finala de la Kiev şi, după victoria meritată a Germaniei, vom trage şi concluziile mai profunde. Vorba bancului: Euro 2012 e de bine pentru români? Tare complicat. Deci ar trebui să vorbim cu un băiat de-al nostru care să vorbească cu cineva care să-i zică lui Mircea Sandu cînd se vede cu Platini să-i zică el lu’ Merkeliţa, deşi ea nu vine la finala din Ucraina, oof… Este că-i o provocare?
Frumos continent, bine că-i locuit de nişte echipe bune!
