Vineri seară, la protestul diasporei, un polițist se postase în dreptul unei ieșiri din stația de metrou Piața Victoriei și dirija oamenii spre cealaltă ieșire. ”Vă rog să mergeți pe acolo. Aici e deja plin”, spunea el mașinal, în timp ce ținea la ureche un telefon. ”Pe-acolo, pe-acolo, aici e deja plin. Pe-acolo, vă rog.”
Oamenii îl ascultau și mai tot șuvoiul care urcase de pe peron se îndrepta în direcția indicată.
”Nu pot să ies pe aici dacă vreau?”, îl întreabă ușor certăreț o femeie. ”De ce nu mă lăsați să ies pe unde vreau?”
”Ieșiți, doamnă! Eu vă zic pe unde e mai bine, ca să nu vă călcați în picioare cu alții.”
Femeia îl sfidează și trece pe lângă polițist. Câțiva o urmează, dar majoritatea continuă să curgă în șuvoaie groase spre cealaltă ieșire.
Polițistul îți reia mantra: ”Pe-acolo, vă rog. Pe-acolo, aici e plin, pe-acolo, vă rog, pe-acolo, pe dincolo, aici e plin, nu se mai poate, pe-acolo, vă rog.”
În timp ce polițistul își turuia indicațiile, un vacarm începe să crească dinspre cealaltă ieșire, pe care o puteam vedea în capătul culoarului. Oamenii strigau, se împingeau, mai aveau puțin și se urcau unii pe alții ca să iasă afară, sperând parcă să calce pe înjurături ca pe niște trepte înalte.
”Pe-acolo, că e mai liber”, continua să spună polițistul, arătând în direcția busculadei.
Am trecut pe lângă polițist, ignorându-i sfaturile date la foc automat. Lângă clădirea Orange de pe Lascăr Catargiu era încă lejer și puteai să te plimbi prin mulțime ca într-o duminică mai aglomerată pe aleile din Cișmigiu.
2.398 de vizualizări
