Poate că ar mai fi fost o șansă ca mizeria din ambele tabere să fie scoasă pe tarabă. Momentul zero nu e în Justiție, ci în abordarea problemelor.
Momentul zero din Justiție nu este amnistia – de care pare că suntem la un pas –, ci discutarea nepolitizată a protocoalelor, a abuzurilor procurorilor, a felului în care să se facă numiri la șefia parchetelor.
Dacă Iohannis și șefii de parchete – Kövesi plus Lazăr, mai ales – ar fi pus piciorul în prag atunci când au apărut dovezi clare ale abuzurilor procurorilor, lucrurile ar fi stat altfel azi în societate.
Știm, e mai mult decât o naivitate să spunem că Lazăr sau Kövesi ar fi putut să facă asta.
Dacă Iohannis ar fi condamnat abuzurile DNA, basculantele de interceptări pe siguranță națională, dacă s-ar fi delimitat de protocoale și dacă ar fi pus în discuție hotărârea CSAȚ prin care corupția era trecută sub umbrela securității naționale, astăzi am fi discutat despre toate acestea într-un alt registru.
E limpede, din momentul în care a ajuns la putere, PSD a avut ca misiune principală să-l scape pe Dragnea de pușcărie. Protocoalele, abuzurile lui Portocală, Onea și alții, achitările pe dosare considerate ”grele” nu au făcut decât să le construiască marea poveste a ”statului paralel”. ”Stat paralel” care, dincolo de ficțiune, are multe din ingredientele realității. Mai grav decât atât: tăcerea președintelui și a șefilor de parchete în fața unor amestecuri evidente ale Serviciilor în Justiție pare că oferă acum parchetele pe tavă PSD-ului.
M-aș fi așteptat ca procurorii și judecătorii – acum, după plecarea lui Kövesi, după apariția protocoalelor – să fie mult mai vocali, să urle că vor să scape de călăreala Serviciilor, că s-au săturat să pască pe câmpul tactic al SRI.
1.275 de vizualizări
