► “Trenul Regio 13032, cu plecare de la linia 3” a intrat în Mangalia la linia 1, ca să păcălească spaţiul şi predestinarea. Regulile au fost răsturnate: cine ştie ce se poate întîmpla în acest vacuum al fatalităţii? De exemplu, să găseşti loc, pentru că trenul e ca Vestul Sălbatic: primul venit împuşcă indienii şi ocupă locul. Primul venit, primul servit pentru că, zice o Pythie CFR-istă, “costă 4 lei să tipareşti locul, cum vreţi să ţinem trenul ăsta atît de ieftin?”. Aşa e: 4 lei, 4 covrigi, incalificabil! D-aia s-a umplut clasa a 2-a cu grase la Neptun. N-aveau bani de covrigi, aşa c-au luat trenul. Tablă groasă, coaptă la soare, cu fibră, ajută la digestie.
La clasa I e bine. Te întinzi subtil ca Jabba the Hutt şi-ţi savurezi pustietatea. Încet, suav, rafinat, să nu-ţi rămînă cumva în gît cînd ajungi în…
► Costineşti, staţiunea ţărănetului. Nu, expresia cu “tineretului” e doar o greşeală de pronunţie. Vagonul s-a umplut cu fiinţe agrare. Genul bodyguard la vaci, cu menţiunea că vacile ar cere ochelari de soare, să nu le recunoască lumea în asemenea companie jenantă. Risc şi întreb dacă au bilete de clasa I. “Lasă, vărule” îmi explică masculul alfa al turmei, “dăm 5 lei la naş şi gata şmecheria!”. Zbiară maneaua din telefon. “Dă mai tare, vărule!” “Bine, vărule”. Vreau să cred că e doar un tic verbal. Nu cred. Trimit un SMS: “Tată, jură-mi că ai folosit prezervativul cînd aveai delegaţii la Bucureşti!”
► Americanii sînt niste proşti cînd vine vorba de călătoria în timp: mereu se împiedică în maşinării complicate, în porţi stelare, în dileme gen “Oare au Wi-Fi în Evul Mediu?” sau în căutari disperate după găuri de vierme sau ce alte rîme spaţiale mai mişună prin Univers. Eu am fost mai inteligent ca ei: eu am venit de la mare cu trenul. Fizica cuantică nu poate să-l explice, dar faptul există: am fentat timpul şi spaţiul. Am sărit cu două ore babane în viitor. Biletul spune “23:37”. Călătorii din jurul meu mormăie “Unu jumate noaptea, în pizd* mamii lor de ceferişti!”
