În ultimul număr al României literare apare un topcare enumeră poeții (hai să le zicem) importanți ai ultimului secol. Mă aflu și eu printre ei. Pot să spun că nu mă bucur? Ba da, mă bucur. Da, da’ uite lucrarea necuratului. Topul este precedat de un cuvînt înainte al directorului adjunct Gabriel Chifu. Să citim și să cităm: „Văzînd rezultatele, am descoperit prezent, între cei nominalizați, numele unui poet care, în ultimii ani, a atacat continuu, vehement și incorect atât USR, cît și redacția revistei noastre în bloc, dar și individual. L-am descoperit între cei o sută și m-am bucurat. Întrucît sînt convins că aceasta reprezintă singura modalitate prin care o publicație literară poate să-și probeze viabilitatea, legitimitatea critică: despărțind net persoana de scrierile sale. […] De altfel, nu o dată, în ședințele săptămînale de redacție, am pledat în fața colegilor mei pentru această atitudine: Rl să ia act și de cărțile inamicilor noștri, oricît de mare ar fi răul pe care ni l-au pricinuit aceștia. Sigur că da, realizez că e ușor de zis pentru mine, căci eu nu scriu în mod curent despre cărți, și e greu de făcut pentru colegii mei, cu toții critici literari: ei chiar trebuie să treacă peste pragul acesta complicat și să-și desprindă textul critic de sentimentele personale, de ostilitatea resimțită față de autor (o ostilitate justificată!). Este foarte dificil, într-adevăr, să-l cîntărești literar în chip senin, nepărtinitor pe cineva care, repetat, te-a lovit și te-a defăimat aiurea sau s-a comportat incalificabil…”
Frumos text. Frumoasă mărturie de credință. Minunat îndemn pentru viitorime. Păcat că nimic din ce e scris mai sus nu e adevărat. Întrucît e vorba de mine (Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai poftești?), răspund. Nu mult, puțin.
Nene Iancule, nu am atacat niciodată Uniunea Scriitorilor. Am criticat la obiect, cu date și declarații, actele și faptele conducerii USR. Este, cumva, conducerea care mînuiește breasla toată scriitorimea? Am mințit eu undeva în legătură cu înregistrarea în Registrul asociațiilor și fundațiilor? Am dat eu vreo cifră greșită? Am lansat eu vreo acuzație la care mi se va fi răspuns? Am mințit în legătură cu Comisia de excluderi? Am mințit în ceea ce-i privește pe ultimii 600 (șase sute) de „scriitori” pensionari care au intrat de-a valma în Uniune, pentru sporul de pensii? Am mințit în legătură cu Premiul „Eminescu” (pe care nu breasla, ci un grup de interese l-a acordat)? Am obligat eu vreun critic să-i scrie dlui Manolescu scrisori de demascare pentru ca, mai tîrziu, să intre în nomenclatura USR? Am publicat eu, în România literară, biografia unui inexistent scriitor român din exil? Eu sînt cel care a votat în Parlament împotriva indemnizațiilor scriitorilor? Eu am modificat statutul? Eu am dat afară membri ai breslei? Eu am inițiat procese peste procese, cerînd daune-interese de 100.000 de lei? Acum descopăr: eu, supremul!
Mda, bănuiesc că sînt atît de puternic, de influent și de periculos că, privindu-mă în oglindă, îmi spun: „Mîndru sînt, fute-m-aș!”.
1.277 de vizualizări
