Unde: În masivul Făgăraș, sectorul estic, cum ieși de pe drumul forestier care urcă de la Câinenii Mici – Greblești – Valea Grohotișul.
De ce: Pentru că pe munte, dacă dai de dracul, ”orice” e mai bun decât nimic. Totuși, nu trebuie exagerat, cum se va vedea mai jos.
Când: Preferabil, pe vreme bună. Eu nu-s nici sadic, nici maniac, să recomand cuiva să urce-n Făgăraș pe vreme rea și să-și întâlnească soarta pe-acolo! Dar în caz de primejdie (pleci pe timp frumos și se strică vremea), soluția e să-i întrebi pe ciobani dacă au și pentru tine un loc. Iar dacă n-au, roagă-i să-ți recomande un adăpost, că ei le cam știu pe toate – profesiunea!
Cum s-a-ntâmplat: Pe o ploaie sinistră, abia-abia am ajuns în Poiana Cerbului, la stână. Baciul a fost foarte de treabă, ne-a ferit de câini, ne-a dat mămăligă cu lapte, dar să ne ”cazeze” nu putea, că n-avea loc în stână, așa că ne-a învățat: ”Apoi mereți, dragă, numa-n sus cătră brazîî ceia, c-acolo îs stânele vechi! Una încă-i slabă, da’ nu acolo să ’mâneți, mereți la ai’ dinsus! No, Doamne-ajută!”.
Dumnezeu ajută, dar nu-ți bagă-n traistă: Ploaia era grămadă pe noi, așa c-am ”mas” la prima stână care ne-a ieșit în cale, fără să ne pese că era prăpădită ca un colhoz. A fost o noapte grea, ne-a fost frig și n-am reușit să ne uscăm, cu tot focul nostru; a doua zi am fost foarte sprinteni, am plecat la 6, iar în drum am trecut pe lângă o minune de stână, absolut perfectă, ceva de vis. Evident, era exact lângă ”brazîî ceia”, cum spusese baciul, dar, când e să fie cu ghinion…
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
