Unde: Pe traseul de creastă al Parângului, în stânga potecii.
De ce: Dacă ai ajuns să rămâi peste noapte la refugiul Cârja, atunci una din două (tertium non datur!). Fie ai avut ghinion cu carul, fie ești prost și n-ai ce căuta pe munte, iar în cazul ăsta poți spune că ai avut noroc. Pentru că refugiul este cam la jumătatea distanței dintre baza ANEFS și lacul Câlcescu, distanță care poate fi ușor parcursă într-o zi de mers susținut. Dar tu te-ai oprit la mijloc și acolo ai rămas! Ergo, fie te-a prins o drăguță de furtună în creastă (și atunci ai luat decizia corectă, te-ai adăpostit și aștepți să treacă), fie ai mers ca ochiu’ mortului și de-abia ai ajuns până aici la căderea nopții. Zi bogdaproste și culcă-te, c-ai scăpat și de data asta. Muntele te-a mai iertat odată. A câta oară?
Cum: În Petroșani vii cu trenul sau cu mașina, că aeroportul local încă nu e gata (ce glume am în mine!). Din oraș iei un taxi până la telescaun, iar ăsta te lasă direct pe platou, pleașcă. Ai un pic de urcat spre ANEFS, iar de-acolo începe traseul de creastă. Pe dungă roșie, normal!
Ce consumi: Ca-n orice refugiu, și la Cârja consumi ce ți-ai adus. N-ai la tine nimic de mâncare? Atunci nimic mănânci. Îți este, poate, sete? Bagi mâna în rucsac, scoți sticla de apă și bei cu economie, că noaptea-i lungă. N-ai apă-n sticlă, ți-a fost lene să cari? Atunci ieși afară, umpli oala cu zăpadă, aprinzi primusul, topești zăpada și bei apă. A, n-ai nici primus? Umpli sticla cu zăpadă, te bagi în sacul de dormit și ții sticla rece între picioare: în nici trei ore s-a topit, ai apă, iacătă! Tremuri în sac, de foame, frig și epuizare? Asta e, altădată gândește-te mai bine înainte de-a pleca pe munte, să ne-ncurci pe noi și să le scoți peri albi salvamontiștilor.
