Mă bucur cînd cărțile care mi-au plăcut sînt premiate. Dar nu de juriile descîntate ale Uniunii Scriitorilor pe care am toate motivele să le bănuiesc de jocuri de culise și de supunere la ordinul de zi pe unitate. Nu sînt singurul. Astfel că, pe FB, premiile USR au ajuns subiect de batjocură. Fiindcă nici alții nu mai cred în ele. Și nu de anul ăsta, ci de la scandalul premierii lui Gabriel Chifu, atunci în rol de poet, pentru Opera Omnia, cînd juriul condus de Nicolae Manolescu l-a preferat pe acest Chifu lui Mircea Cărtărescu. Atunci, criticul Mircea Martin, a cărui onestitate e recunoscută și de cei mai mari adversari ai săi, a cerut printr-o scrisoare publică schimbarea regulamentului premiilor USR, anunțînd că în caz contrar demisionează din juriul Uniunii. Adresantului N. Manolescu nu i-a păsat de scrisoarea criticului – regulamentul a rămas același, iar reputația premiilor USR a tot continuat să scadă, în urma altor scandaluri.
Cel mai recent dintre ele s-a produs cînd poetul Constantin Abăluță nu s-a prezentat la festivitatea de la Botoșani să-și ia premiul, care a fost redistribuit lui Liviu Ioan Stoiciu, la inițiativa aceluiași N. Manolescu, cel ce a decis că laureatul care nu se prezintă în persoană la decernare pierde premiul. Constantin Abăluță mi-a explicat mai tîrziu, într-un interviu, de ce nu s-a dus la Botoșani – soția sa era bolnavă, încît poetul a ales să stea lîngă ea. Din nefericire, Liviu Ioan Stoiciu s-a pretat la această mascaradă sinistră.
În acest an, juriul USR a fost condus de soldatul credincios al lui N. Manolescu, Răzvan Voncu, care e și vicepreședinte numit al Uniunii. Numit de cine? De N. Manolescu, evident, cel reales de patru mandate în fruntea Uniunii. Pentru cine a uitat, N. Manolescu a ajuns egalul altui Nicolae – Ceaușescu! – la capitolul realegerii, el prin schimbarea statutului Uniunii care prevedea că funcția de președinte al USR nu poate fi ocupată de aceeași persoană mai mult de două mandate.
Tot în acest an, inevitabilul Gabriel Chifu a fost din nou premiat – nu mai contează pentru ce –, iar el, imunizat la ridicol, a acceptat și acest premiu. Dacă s-ar face o ceremonie separată pentru G.C., festivitatea pentru ceilalți premiați ar scăpa de pericolul contaminării cu ridicolul în formă continuată. Dar așa, autori asupra cărora nu planează nici o urmă de îndoială sînt siliți să participe la un vicleim care transformă premiile USR în panaramă.
1.651 de vizualizări
