Nyx a învăluit lumea cu aripile-i întunecate. În palatul impunător – ba Prometeu ar zice cam de neam prost – al tătucului olimpian, abia dacă mai pîlpîie o lampă care veghează discret somnul lui Zeus. Pentru că doamna Zeus nu are tihnă. Așternuturile de mătase sînt prea aspre, pătura din abur de nor prea grea, perna prea moale, aerul de munte prea tare… În cele din urmă își face curaj. Toate problemele ei vin de la lipsa de comunicare.
– Zeus…
– (adormit) Ce vrei?
– Zeus, tu mă iubești?
– (exasperat) La ora asta???
– Da’ ce are ora asta? Cînd erai mai tînăr n-aveai o problemă cu ora!
– (înveselit) A, păi zi, mă, așa! Gata, te rezolva tati acușica! Eu credeam că mă trezești să mă pisezi cu cine știe ce aiureli…
– Problemele noastre de cuplu nu sînt aiureli, Zeus! Comunicarea e cheia pentru o relație fericită!
– Îhî, da’ și mai e bine e să nu fii încuiată…
– Sau să-ți lași partenera singură în timp ce tu bați Grecia după fuste deghizat în cine știe ce fiară, animalule!
– Hera, te rog! „Animalule“ spune-mi după, așa sună gratuit și deloc convingător.
– Nu era destul că ai numit un întreg continent – fix ăla unde ne-am făcut casa – după una din fufele tale, dar mai trebuia s-o, sanchi, răpești sub formă de cornută? Și te mai miri că-ți zice lumea „taurul comunal“!
– Pe bune, chiar îmi zic așa? Mișto!
– Să vezi ce mișto va fi cînd vei face cunoștință cu Chlamydia sau Gonoreea…
– E drăguț din partea ta că îmi cauți gagici, dar să știi că nu e nevoie. Mă descurc foarte bine și singur.
– Nu sînt gagici, sînt…
– (vag agasat) Da, bine, sînt doamne sau domnișoare, știu că voi, muierile, sînteți foarte sensibile la chestii din astea.
– Zeus, mă rănește profund faptul că mă înșeli…
– Iar începi cu bănuielile fără temei? Uite, să mă trăsnească dacă te-am înșelat eu vreodată! Întreabă pe cine vrei!
– Și pe cine să întreb, Zeus? Pe ciclopii care-ți fac fulgere?
– Hera, să mor io, na, dacă te-am înșelat vreodată!
– Nu fi ridicol! Întîi îi faci nemuritori pe toți bețivii (gesticulează nervoasă înspre Dionysos care s-a oprit cu o privire dulce ca busuioaca în cadrul ușii) și mai ai tupeu să vii cu asemenea povești? Și tu ce cauți aici? Du-te-n… du-te-nvîrtindu-te! termină ea aruncînd o amforă înspre bietul băiat sortit să bea prea multă apă dimineața.
Deși aruncă fix ca o femeie, Hera nimeri din plin, iar Dionysos se prăvăli în jos pînă la poalele Olimpului, strigînd, printre sughițuri, „Ușor cu olimpianul pe scăăări!“.
– Mi se pare revoltător că ai tupeul să-mi înlocuiești farmecele cu unele net inferioare ale unei muritoare, Zeus, continuă ea.
– Da’ ți-am zis de mii de ori, femeia lu’… ahem, a mea, vino și tu! Sînt în formă, duc la tăvăleală!
– Nu-i spune tăvăleală, e mitocănesc. Spune-i și tu, frumos, „a face dragoste“.
– Cum să spun, băi, așa ceva? Numai cît auzi o asemenea expresie leșinată și îți taie tot cheful de f*tut.
– Eu o folosesc tot timpul.
– Ceea ce explică de ce nu te-ai mai obosit să mimezi nici măcar durerile de cap în ultima vreme.
– În ultima vreme în care ai lipsit zilnic de acasă?
– Nu e ceea ce crezi tu!
– Dar ce este, Zeus? Blondă? Șatenă? Diversă?
– Jur că nu te-am înșelat cu nici o femeie! Recent, adică.
– Și atunci unde ai fost?
– În vizită la Philemon și Baucis! Sînt un cuplu foarte drăguț de bătrîni. Le mai duc niște cumpărături, le citesc ceva, le programez canalele TV pe telecomandă…
– Zeus, tu mă minți!
– Ți-am zis, jur că nu te-am înșelat cu nici o femeie! De altfel, ei nici n-au fete. Uite, ca să te liniștești.
Hera păru să se calmeze. Luă, aparent distrată, o tabletă și începu să frunzărească φαξεβοοκ-ul. Verifică un profil. Apoi altul. Deodată se opri furioasă:
– Zeus, dar au doisprezece băieți!
Tăcere.
– Zeus!!!!!
– Jur că nu te-am înșelat cu nici o femeie?
1.767 de vizualizări
