Nu moartea lui Sergiu Nicolaescu, nu incinerarea sa și nici sumele enorme și nemeritate luate de către acesta de la CNC au preocupat televiziunile cel mai mult în prima perioadă a doliului după marele închipuit, ci substituirea identității unui crainic sportiv, transformat, fără voia sa, în băiat din flori al regizorului.
Știți, în linii mari, povestea: informația că Nicolaescu ar avea un copil din flori care solicită amânarea incinerării a fost adusă în studioul RTV, cu mâinile și vocea tremurânde, de către băiatul ăla care prezentase și revelionul din casa Paulei Iacob. Îmi scapă numele. Cererea de-abia fusese depusă, pe e-mail, la tribunal, dar ajunsese rapid și la televiziunea tabloidă. Cu un lux de amănunte specific muncii de investigații la subiecte servite și neverificate, RTV a bătut subiectul la cald ore întregi. Dar asta nu e nimic. Pe principiul “Au dat-o și ăilalți”, toate, dar absolut toate televiziunile așa-zis de știri au difuzat informația conform căreia copilul nerecunoscut, din Germania, al regizorului ar cere stabilirea paternității și oprirea incinerării. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a verificat în acele momente informația. Nici nu a citat sursa. Au luat-o ca și cum ar fi fost descoperirea lor și au rostogolit-o, cu invitați și comentatori diverși, zi de iarnă până-n seară.
Asta se întâmpla vineri. Luni dimineață, deja, toți erau indignați, spunând că informația era o făcătură. Adică informația în sine nu era falsă, pentru că cineva depusese cererile respective la tribunal, dar persoana era falsă. De fapt, nici aia nu era falsă, ci reală, dar cineva se folosise de identitatea ei pentru a induce în eroare atâția și atâția oameni de treabă care, pornind de la ea, mâncaseră rahat două zile direct din remorca TIR-ului.
S-a discutat live, s-au cerut păreri telefonice, s-a rostogolit informația pe Facebook, pe Twitter și pe blog-uri. România TV a fost pusă la colț și s-a executat foc de voie. Toți închipuiții, toți nerealizații, găgăuții, gușații, răspopiții cu ceafa întinzându-se inestetic până la nas și așa mai departe au dat-o elegant pe discuții deontologice și arderi în efigie ale ereticilor de la RTV.
Totuși, nimeni nu a reușit să demonstreze, până acum, că cei de la RTV ar fi fost cu adevărat implicați în falsificarea cererilor depuse la judecătorie. În schimb, acuzațiile au curs valuri-valuri. E jenant, recunosc, modul în care se poartă televiziunea cu pricina, dar asta nu de azi, de ieri. Dar de aici și până la a aplauda discursurile despre deontologie ale lui Mihai Gâdea – șeful unei televiziuni care a falsificat identitatea unei vânzătoare din piață, transformând-o în bugetară fără bani de roșii –, ale unora de la Evenimentul zilei – ziar care publică constant intoxicările lui Mircea Marian – sau ale lui Florian Bichir – ființă care a transformat șantajul mediatic în emisiune zilnică – e un pas prea mare, pe care eu, unul, n-am să-l fac.
Publicat în Cațavencii, nr. 2 (80)/2013
