10 iunie
Dragă jurnalule, se pare că s-a prăbușit un pod în județul Neamț. Ghinion. Uite, de-aia prefer eu să merg în vacanță cu avionul și niciodată cu podul. Pentru că podul se poate prăbuși. Sunt curios câți pasageri avea la bord acest pod. Probabil că vom afla mai multe după ce se va recupera cutia neagră a podului.
11 iunie
Trebuie să fac niște precizări în legătură cu însemnarea de ieri. Se pare că era vorba, de fapt, despre un pod peste râul Siret. Deci adevărata problemă e această apă curgătoare, de care trebuie să scăpăm urgent. Altă soluție ca să ajungem pe malul celălalt n-avem, e evident că poduri nu putem construi.
Dar am și vești bune, dragă jurnalule. Azi am dormit la prânz aproape trei ore, ceea ce e un record și pentru mine. Vreau ca în curând să pot face punte între somnul de după-amiază și somnul de noapte. Sincer, mă cam scoate din ritm faptul că trebuie să stau treaz câteva ore seara.
12 iunie
Azi am fost să mă relaxez pe terenul de golf. Mi-am întins păturica pe iarbă, am pus alături coșul de picnic și, împreună cu Carmen, am scos mâncarea pe un prosop. Foarte relaxant. În tot acest timp, lumea credea că eu fac sport. Ce proști! Uite, de-aia îmi place mie golful. Pentru că terenul e destul de mare încât lumea să nu vadă de-afară dacă tu chiar practici acel sport.
13 iunie
Am visat frumos noaptea trecută. Se făcea că dormeam, în sfârșit, în toate casele deodată. În șase locuri în același timp. Închipuie-ți, dragă jurnalule! Practic, mă odihneam de șase ori mai bine. Păi, de-aia nu fac românii treabă. Pentru că dorm într-o singură casă, iar o singură porție de somn nu-ți ajunge.
La micul dejun, am avut fix ce-mi place mie: parte de liniște, ca să nu mă gândesc la nimic.
– La ce te gândești? m-a întrebat într-un târziu Carmen.
– Nu contează, nu vreau să te încarc și pe tine.
Și adevărul e că nu voiam. Poate să fie o povară ideea că primul om în stat, omul care ar trebui să treacă România prin toate crizele care se arată la orizont, nu se gândește la nimic.
