Ce nu ne mai interesează

România e locul în care orice problemă fie trece de la sine, fie e acoperită cu rahat, fie i se pune perna pe față, fie, pur și simplu, se tace pe seama ei într-un mod asurzitor.

Exemplu, „evenimentele“ din 10 august 2018. Cumva aceeași Românie, am zice, România de azi, doar că raportări cu totul și cu totul diferite. Ceea ce atunci aveai impresia că taie în jumătate trupul atrofiat de minciună al țării, azi e un fel de notă de subsol la multele securisme ale istoriei recente.

Comunicatul Comunității Declic spune: „O nouă expertiză tehnică din dosar, realizată de specialiști din cadrul MApN, arată că jandarmii au folosit împotriva propriilor cetățeni grenade care aveau capacitatea de a exploda și de a produce răni deosebit de grave“. Membrii Comunității Declic anunță că vor veni în Piața Victoriei, pe 10 august, pentru a cere justiție pentru victimele abuzurilor jandarmilor din 2018.

Cât de departe par toate acestea de noi, de agenda zilei, de discuțiile publice, de orice bulă din orice rețea. Pentru presă, trecutul nu mai există. Recent sau nu, dincolo de ziua de azi e întuneric. Presa de azi comemorează din când în când, aniversează, de multe ori ceea ce ar trebui comemorat, dar astea sunt deja amănunte, însă un lucru e limpede: nu mai trăim în nici o istorie, ci în diverse supradoze de prezent, tratate isteric, partizanal, iar în final cu uitare.

Contribuie banii partidelor la asta, contribuie toți acoperiții, contribuie dispoziția noastră de-a fi proști la infinit? Probabil, toate.