La început am crezut că nu va împinge totul atât de departe încât, nerefăcut după accidentul cumplit de la schi, să îndrăznească să se urce la volan și să apese pe accelerație, în condițiile în care nu putea să-și coordoneze perfect nici cele mai simple mișcări. Dar poate de aia nu sunt un tip prea credincios, căci lucrurile pe care le cred fără a avea la bază o documentare solidă au tendința de a se dovedi cam pe lângă adevăr. Iar adevărul e că s-a urcat la volan, a călcat pe accelerație și puțin i-a păsat că ninge sau plouă, că șoseaua e udă, că există o limită de viteză, că linia continuă este acolo pentru a nu fi călcată. A omorât trei oameni.
N-a prea vorbit cu presa după crimă – omor din culpă, să-i zicem, cum i-a zis și justiția, deci, oricum, nu accident – și nu pentru că și-ar fi pierdut glasul, ci pentru că încă nu și-l recuperase după accidentul de la schi. Iar orice vorbă spusă în fața camerelor ar fi arătat că n-avea ce căuta la volan. A scris, însă, pe blog. A spus că nu va mai apărea niciodată în prim-plan la Cronica Cârcotașilor, din respect pentru victimele cumplitului accident. Pe atunci nu era omor din culpă, încă. A mai spus și că toată viața lui va avea grijă de victimele cumplitului omor din culpă (pe atunci era încă accident).
După câteva săptămâni s-a dus la Brașov, la tribunal. Într-o mașină pe care fratele lui o conducea, cu mult peste limita legală de viteză. Poate că era încă amorțit de la cumplitul accident de la schi și n-a putut reacționa, spunându-i fratelui că a învățat ceva din cumplitul omor din culpă, iar ceva-ul ăla e să nu o calci prea tare.
A jucat luni de zile rolul bărbatului care și-a înțeles greșeala și se spăsește. Până s-a dat sentința: doi ani și jumătate cu suspendare. Atunci a prins curaj și a răbufnit pe blog: “Îmi e așa o scârbă de voi… Cu ce am procedat iresponsabil că am mers cu 78 la oră? Că mașina a derapat? De unde ai tras concluzia că eram mare și tare la volan? Că aveam o mașină pe care tu nu ți-o poți permite?”. Elegant. Spăsit. Cu lecția învățată: ce e greșit să mergi cu 78 la oră (în realitate 87 km/h) pe contrasens într-o zonă cu limitare de viteză la 50 km/h, sărăntocilor care nu vă permiteți un ML? După care a venit recursul procurorilor, iar sentința a fost mult mai drastică: patru ani. Cu suspendare. După care grija pe viață față de rudele morților s-a transformat în încercarea, reușită, de a plăti daune cât mai mici.
După care, cu pedeapsa suspendată și daunele reduse, totul a devenit mult mai roz. Iar în ultimele zile chiar a început să umble zvonul că, în curând, Șerban Huidu se va întoarce la Cronica Cârcotașilor, în prim-plan, nu doar ca producător. E OK, până la urmă. De ce n-ar fi? De ce n-ar exista o emisiune din asta de umor, chiar, în care vedetă să fie Huidu, de blog să se ocupe Adrian Năstase, iar invitați permanenți să fie Carmen Păunescu (doi ani cu suspendare pentru trei morți) sau Cristian Bernevig (trei ani pentru cinci morți, grațiat de Iliescu după șase luni)?
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
Ne e așa scârbă de tine, Huidule… Să-ți fie rușine! Sperăm ca fapta asta să fie urmată de o „răsplată” pe măsură. De la Dumnezeu.
Un trepanat. Asta e pericol public si daca conduce un scaun cu rotile.
ucidere in culpa se considera cazul in care NU ai fcut nimic reprosabil,in comiterea unui accident,dar l-ai facut totusi!A circula cu viteza mare intr-o zona cu rstrictie,constient de aceasta-este asasinat/crim cu premeditare si NU ucidere in culpa!Huidu stia regulamentul de circulatie,vazuse restrictia si NU a respects nimic,deci a comis o CRIMA!!!Victima NU avea nici o vina,alta decit ca se baza pe legea calcata in picioare de acest personaj arogant si iresponsabil!Antecedentele lui rutiere si medicale descriu foarte clar ca NU are ca cauta in trafic,in schimb are de ispasit o pedeapsa privativa d elibertarte pentru crima comisa cu buna stiinta!