Ca de obicei în această perioadă a anului, au început să curgă, pe ici, pe colo, spoturi care îndeamnă oamenii să-și direcționeze 2% din impozitul pe venit către un ONG sau altul.
E drept, s-au mai dus vremurile bune când agențiile de publicitate aveau timp și dispoziție să lucreze pro bono pentru ONG-uri, în speranța că vor nimeri o creație câștigătoare la Cannes sau la Portoroz. Spoturile sunt din ce în ce mai puține și din ce în ce mai tehnice. S-au dus, de asemeni, și vremurile în care televiziunile aveau spațiu pentru astfel de campanii. Chiar dacă decizia 220/2011 a CNA permite televiziunilor difuzarea de campanii sociale/de interes public fără ca acestea să fie contabilizate în spațiul publicitar limitat, piața este atât de jos încât televiziunile încearcă să profite la maximum de fiecare secundă care le mai poate aduce un ban, așa că nu prea mai au chef să spargă programele aducătoare de audiență și cu mesaje care încearcă să sensibilizeze buzunarele românilor altfel decât prin strămoșescul îndemn “Mergi și cumpără acest detergent, bă!”.
Campaniile de strângere de fonduri făcute la sfârșit de an fiscal sunt și nu sunt eficiente. Acum câțiva ani, o cunoscută fundație preocupată de salvarea Deltei Dunării cheltuia pe campanii în jur de 2-300.000 de euro anual. Strângea din redirecționarea a 2% din impozitul pe profit sume ce variau între 6 și 8.000 de euro anual. Cum procedeul a continuat mai mulți ani, e destul de clar că scopul nu era neapărat strângerea de bani, cât cheltuirea acestora. Puține fundații ajung să strângă, cu adevărat, sume consistente din redirecționarea impozitului pe profit, iar una dintre acestea este Fundația pentru SMURD. De-a lungul ultimilor ani, oamenii au redirecționat spre Fundația pentru SMURD milioane. Iar asta enervează.
Îi enervează, în principal, pe clevetitorii de ocazie care, fără să aibă bunul-simț de a-și arunca măcar un ochi pe hârtii, statute, documente, se apucă să acuze. Cum că banii s-ar duce, de fapt, la stat. Cum că Arafat nu merită banii ăștia, pentru că lucrează la stat. Cum că oamenii sunt proști că dau acești bani Fundației pentru SMURD, în loc să-i dea adevăratelor ONG-uri. Cine sunt adevăratele ONG-uri? Păi, variază de la autor la autor. De obicei, adevăratele ONG-uri sunt acelea din care fac ei parte și care, conform propriei lor păreri, aduc mult mai multe servicii umanității decât nenorociții ăia care salvează vieți. Căci Fundația pentru SMURD cu asta se ocupă, suplinind lipsa de fonduri a statului: cumpără echipamente, pregătește medici, cumpără piese pentru mașini, închiriază avioane medicale și pune ban pe ban pentru a dota SMURD-ul cu un avion propriu. Doar în 2010-2011 donațiile făcute de români au permis, prin închirierea unui avion medical, salvarea a 70 de vieți.
În partea cealaltă stau ONG-uri de gânditori de dreapta, precum Blogary, care răspândesc mesaje împotriva Fundației pentru SMURD. ONG-uri care, ele însele, așteaptă acum să le pice niște bani, căci tot cerșesc la fiecare două luni câte 1.000 de euro “ca să poată funcționa”. E dreptul lor și sper să găsească destui tâmpiți care să le susțină analizele fine și școala de gândire care dă țării comentatori de Facebook idioți. Mai sper, însă, că oamenii cu adevărat de dreapta, care muncesc, iară nu stau cu limba scoasă după sinecuri, să nu susțină trântori, ci oameni care chiar fac ceva. Fie și insignifianta salvare de vieți.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013
Dupa articolul asta, daca as fi fost in tara, as fi donat acei 2% ai mei SMURD-ului. Doar asa, ca sa le fac in ciuda milogilor care nu stiu sa faca nimic decat sa deschida o fundatie si sa cerseasca legal si fara bun simt.