Ca să ajungi în cheile astea, nu trebuie să fii expert, antrenat, echipat, şi nici măcar deştept. Ai nevoie doar de o maşină, de un week-end şi de-un şofer normal la cap (adică să poată „citi” un GPS şi să nu se urce beat lemn la volan). De la Herculane o iei în sus pe valea Cernei, laşi maşina la baraj şi te insertezi bi-ni-şor în chei, pe lângă apa Corcoaiei cea limpede şi frumos curgătoare, cum e vorba asta la noi românii.
În afară de poze, pipi şi scuipat în apă, nu ai mare lucru de făcut pe traseu, din simplul fapt că e scurt, civilizat şi spectaculos (aşa, pe mic!). Nici o mirare, că doar a făcut parte din imperiul lui Franz Iosef, ca întreg masivul Godeanu, dealtfel. Se spune că însăşi frumoasa Sisi şi-a băgat picioarele-n Corcoaia, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e o chestie. Ceea ce nu pricepeam noi în ruptul capului, oricât ne stimulam creierii cu berile cărate-n rucsac, era motivul ce l-a-mpins pe bătrânul cioflingar Franz (bolnav de caliceală cronică) să-i ofere nevesti-sii asemenea excursie romantică?! N-am găsit răspunsul, oricât ne-am canonit cu presupunerile, aşa ne-am răzbunat pe păstrăvii din râu: i-am luat la ţintă cu pietre. N-am nimerit vreunul, dar a meritat, ceea ce vă doresc şi domniilor-voastre. Drum bun spre cheile Corcoaiei, şi dacă găsiţi vreo rimă, căutaţi-mă la redacţie. Eu n-am găsit decât „Strehaia”.
loc ce merita vazut dar sa aveti grija sa nu va lipseasca din porbagaj ,asa ca pentru orice eventualitate,2 bielete de directie ,un pivot ,ceva bucsi…prietenii stiu de ce