La finalul unui sezon agonizant, ne întrebăm retoric: există asemănări între clasa politică și clasa fotbalistică din ultimii 23 de ani? Da, da, da, normal că da! Astăzi, la nivelul celor mai reprezentative voci, sesizezi același discurs suspect, dominat de neputință, resemnare, nesimțire, șmecherie și lipsă de viziune. În fond, un monolog toxic, construit între “Asta e!”, “Care-i problema?!” și “Ce mai vreți, băăă?”.
Altfel, cei care tot conduc de două decenii încoace n-au incertitudini. Știu totul mai bine decît noi, spectatorii de rînd. Mircea Sandu ne-a și informat, cît se poate de limpede: în ediția 2013-2014 vor fi 15, 16 sau 17 echipe în Liga 1. E clar? E clar! În 2014, eternul șef al FRF nu va mai candida la președinția Organizației. După ani lungi de domnie, își va pune elegant palma-n cur, cu grația unui ales membru în Comitetul Executiv al UEFA. Ați mai auzit cumva de alt președinte, detestat la București, dar apreciat pe axa Washington-Londra-Bruxelles?
Cînd a venit Mircea Sandu la putere, fotbalul nostru încerca să iasă, odată cu țara, dintr-o eră totalitară. Totuși, cum-necum, Steaua jucase finala Cupei Campionilor în ’89, iar Dinamo era semifinalista Cupei Cupelor din ’90. Echipa națională ajungea în optimi la Mondialele din Italia. Aveam o grămadă de centre de copii și juniori, în toată țara… Cum stăm azi? Bine, bine, foarte bine! Suporterii ar zice bogdaproste dacă Steaua ajunge printre primele 32 de echipe din Champions League. În lipsa altor pețitori, Naționala dispută un amical de gală cu Trinidad-Tobago. Cît despre centrele alea, mai bine nu pomenim. Au ajuns în mizerie (ba unele chiar au dispărut) atîtea cluburi bătrîne, cu tradiție – Universitatea Craiova, Poli Timișoara, UTA, Progresul București, Rapid, U. Cluj. Cui să-i mai pese de copii, de educație, de viitor? Cam asta va lăsa Nașu’ în urmă, la încheierea nesfîrșitului său mandat.
La fel și cu ceilalți șefi ai noștri. În 1990, după o dictatură cumplită, tot mai aveam, de bine, de rău: sisteme de irigații, căi ferate, Poștă, industrii cu potențial, centre de cercetare etc. Mulțumită conducătorilor, mai avem doar de vîndut din casă: aur, cupru, petrol, gaze de șist, alte resurse, ca prietenii noștri din lumea a treia. Restul – ori s-a pierdut, ori s-a stricat, ori, cel mai adesea, s-a căpușat.
Afirmă unii că toate astea ni se trag de la faptul că ne lipsește un Proiect de Țară. Nu-i contrazicem. Doar că îi știm pe niște băieți al căror proiect a reușit: în 23 de ani au țepuit țara și fotbalul. Or, Țara ca Țara, mai dă-o-n mă-sa. Da’ cu fotbalul ne doare. Vor veni unii și-or să cumpere pe gratis Federația Română și Liga Profesionistă. Le taie și le dau la fiare vechi.
Publicat în Cațavencii, nr. 22 (100), 2013
Lasa federatia romana (plina de fotbalisti talentati ,dar nu de jucatori de fotbal)…problema e ce facem .Generatia noastra dupa ’89 n-a miscat nimic…ii lasam pe astia din perioada comunista la conducere ;astia care cunosc metodele specifice pt. a supravietui vremurilor noi invatate din trecut …plus n-avem nici atitudine ca sa-i punem odata pt. intotdeauana la zid.Tara n-are nevoie de hoti cu calificative, de lupi parsivi si nici de „caini maidanezi” care isi cauta un stapan!