Cei mai mulți au luat povestea cu "cel mai rapid roman din lume", Moș Crăciun & Co, la mișto. Sigur, dacă nu ieșea nimic, sărbătoarea nereușitei ar fi atins dimensiuni cosmice. Dar, de vreme ce s-a făcut, entuziasmul a fost mai scăzut, iar înjurăturile, mai fără coaie. După șase luni, mica vîlvă din jurul romanului scris în trei ore și publicat în nouă, pe 15 decembrie, s-a stins. Lumea a trecut mai departe, cu convingerea că menționarea recordului demn de Guinness Book a fost un simplu agățău de marketing.
Revin acum pentru a povesti un episod din timpul scrierii. Ioan Groșan moșmondea la calculatorul lui, bătînd, ca de obicei, cu două degete. Era o liniște creatoare. Episodul soft-ului blocat trecuse. Mai era o oră pînă aveam să zic: "Puneți stiloul jos, tema s-a terminat". Laura Albulescu trecuse și văzuse, cu mulțumire, cum înaintam prin mîzga romanului. La un moment dat, sună telefonul. Groșan își potrivește ochelarii pe nas și se uită lung la ecranul telefonului. Apoi îl duce la ureche. Pauză. "Sînt la facultatea de matematică." Pauză, din nou. "La etajul trei." Face ochii roată. "În laboratorul de matematică, da." O pauză și mai lungă, în care mi l-am imaginat pe interlocutor cerînd lămuriri și explicații. Groșan (mucalit): "Scriu cel mai rapid roman din lume…" Pauză. "Da. Pa." Și-și reia bătutul tacticos, cu două degete. În trei secunde, sala s-a zguduit de rîs, iar scrisul a avut zvîc.
Între timp, vorba lui Groșan s-a împlinit. De cîteva zile, Moș Crăciun & Co a fost omologat cel mai rapid roman din lume. Presimt că tot noi o să batem recordul!
