Cum și-a ucis părinții din Timișoara și din București cel mai iubit fiu al poporului

„Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!“, sînt de părere tineri care n-au avut parte de binele ceaușismului și bătrîni din categoria celor care atunci o duceau mai bine decît restul populației. Cei ce zic asta, dacă au citit stenograma ședinței pe care a făcut-o Ceaușescu N. cu cepexiștii la 17 decembrie 1989, și-or fi dat seama că „cel mai iubit fiu al poporului“ voia să-și omoare părinții din Timișoara și apoi pe cei din București sau cel puțin să-i vadă băgați în pușcărie fiindcă îndrăzniseră să iasă în stradă ca să protesteze?

În capul lui Ceaușescu, ceea ce se întîmpla atunci în celelalte țări comuniste din Europa, cu excepția Rusiei, era făcut de „pleava societății“ și de „agenturi“. Și ca să nu se întîmple și la noi asemenea „trădări“, Ceaușescu voia ca armata și trupele de la Interne să tragă în plin în manifestanți. Ce-or fi auzit tinerii loviți de nostalgia totalitarismului, încît cred că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Cine le zice povești trandafirii despre ceea ce se întîmpla atunci le spune și de foamea dezolantă din orașe, de nebunia cozilor la toate cele, de frigul din case și de femeile care au murit încercînd să-și facă avorturi clandestine, fiindcă Ceaușescu interzisese chiuretajele, ca să crească populația? Le povestește de cultul grotesc al personalității președintelui cu sceptru, copiat din China lui Mao și din Coreea lui Kim Ir Sen?

Să ne întoarcem însă la stenogramă. Nici unul dintre cei convocați la acea ședință a Comitetului Politic Executiv n-a îndrăznit să-i spună lui Ceaușescu că, poate (măcar cu „poate“), timișorenii care ieșiseră în stradă aveau dreptate. La sfîrșitul ei, toți au fost de acord cu Ceaușescu, iar Vasile Milea, ministrul Apărării, și Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, într-o complicitate criminală cu Tovarășul, care îi amenințase că-i demite și că trece el însuși la comandă în locul lor, i-au promis că îi vor executa ordinele, întocmai și necondiționat. Asta s-a și întîmplat în aceeași zi la Timișoara. Și, ca să șteargă urmele, Ceaușescu Elena a dat ordin ca trupurile celor uciși să fie aduse pe ascuns la București și arse. Ceea ce, de asemenea, s-a întîmplat. De ce era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Fiindcă în decembrie 1989 n-au murit mai mulți oameni la Timișoara și apoi la București, deși „cel mai iubit fiu al poporului“ dăduse ordinul „să se lichideze radical“ manifestațiile de la Timișoara, și pentru asta „să se tragă în plin“, „fără avertisment“?!