Dacă aș fi intrat în sistem în 1993, când am absolvit, azi aș fi fost profesor. N-am făcut-o, că deja lucram în presă și fiindcă știam ce însemna învățământul, aveam exemple în jur. Am dat și meditații vreo trei ani, fizica era materie de bacalaureat, dar interesul elevilor scădea pe cât se înmulțeau ispitele, atracțiile și manualele alternative. Colegii intrați în învățământ (că alții au ales alte cariere – chiar de CEO la una dintre cele mai mari companii din lume) răspândesc acum lumina și formulele fizicii în țară și chiar mai departe – că e mai bine să fii cercetător la un mare institut american decât cerșetor în țara ta, fie pâinea cât de rea.
Spre deosebire de practicanții altor meserii, profesorul nu poate aduce acasă de la serviciu o bucată de țeavă, să facă un ciubuc, un morcov, o fleică, niște var, ce pică. Doar cretă, bureți (de șters tabla, nu de mâncat!) și ceva materiale didactice: un sistem de coordonate, un câmp gravitațional, puncte materiale, hărți sau jivine în formol, din laboratoare. La diverse ocazii, doamnele profesoare primesc buchete de flori, dar, ca bureții, nici ele nu se mănâncă… Mulți conducători ai învățământului românesc i-au făcut cam ce fac statuilor din parcuri porumbeii și ciorile: normal, fiindcă, vorba aia, „țara te vrea prost”! Nu din categoria „prost să fii, noroc să ai”, ci prost, ca să votezi și să crezi tot ce asculți și urmărești pe TikTok – fiindcă de citit nu mai e cazul.
Am văzut în cei trei ani de după greva din Educație, care le-a adus creșteri de salarii, cadre didactice cu fețe mai luminoase: 16% pot primi gradația de merit; indemnizația de dirigenție este și ea o zecime din salariu, că nu-i ușor să fii diriginte la o clasă de hăndrălăi analfabeți funcțional, care vin la școală ca să asculte manele (*) cu colegii. Proiectul Legii Salarizării Unitare pune pe făraș gradația de merit, indemnizația de dirigenție – și cine știe ce va urma, când e vorba despre Educație? Mai frumos spus, dragi cadre didactice, vă așteaptă iar bureții (de șters tabla) și buchetele de flori, în timp ce salariile înalților funcționari publici vor crește ca bureții (comestibili) de pe pereții școlilor.
Bine că toată panarama nu s-a nimerit prin vacanța de vară ori înainte de Crăciun, când omul e cu gândul la plajă sau la cârnați, ci acum, înainte de Evaluarea Națională și de Bacalaureat: profesorii sunt chemați să le boicoteze, e singura lor șansă, că ei nu-s mineri sau magistrați și, dacă aruncă bucăți de cretă ori bureți (de șters tabla, nu de mâncat, repet!) în geamurile de la Guvern, nu-i aude nimeni! Sindicatele din Educație își mobilizează membrii la un protest pe 17 iunie; în teorie, dă bine, dar, vorba aia, din strămoși: și ce dacă vor fi boicotate Evaluarea Națională și Bacalaureatul? Că există atâta informație pe TikTok! Și, la o adică, doctoratul se poate lua și fără ele!
(*) – Prin 1994 am ținut locul unei foste colege la o clasă a XI-a și, pe banca din fund, era un casetofon manipulat de un puști simpatic, dar arogant, în tricou cu Iron Maiden. Nu voia să-l oprească. L-am scos la tablă și l-am întrebat care-i componența trupei, pe ce albume a cântat Paul Di’Anno, când a plecat Adrian Smith și când a venit Janick Gers. N-a știut. Eu da și asta m-a ridicat, oarecum, în ochii lor. L-am pus să învețe pentru ora următoare lecția din manual sau totul despre Iron Maiden. A învățat lecția din manual.
