Dan Diaconescu s-a întors pe cai albi și sfinți chiar de la Vatican, ca să ne umple iar casele cu aceleași subproduse TV pe care le-a folosit ani de zile pentru a-și subjuga privitorii cu IQ subunitar. Numai că, de fapt, escrocul nu transmitea de la Vatican-Vatican, ci dintr-un soi de haltă, în care are, probabil, un router de Internet pe unde trece semnalul care pleacă spre satelit, conform legii, din Italia. Dincolo de asta, în același spirit al lipsei totale de respect față de lege, Dan Diaconescu s-a întors nu neapărat pentru a face televiziune, ci pentru a face scandal. Încălcând cu dezinvoltură legea audiovizualului, cel mai bătăios fiu al Caracalului a transpus frame cu frame emisia postului-fantomă din Italia peste emisia DDTV, nu în speranța că lucrurile vor trece neobservate, ci dorindu-și ca cineva să reacționeze și să aibă, din nou, motiv de victimizare, prilej de apariții nenumărate la alte posturi TV.
Și a reacționat. Șefa CNA a sărit ca arsă, întrerupând emisia DDTV pentru că acest post nu și-a respectat grila de programe. Și să te ții, neicușorule, lacrimi de mogul știrb pe la RTV, Realitatea și, culmea, chiar B1, care a fost cea mai generoasă televiziune în ceea ce privește spațiul alocat. Dan Diaconescu a fost invitat în emisiunea celui care, pe vremuri, se visa arbitru al breslei și președinte al Clubului Român al Presei. L-ați recunoscut, desigur, pe Robert Turcescu. Alături de acest titan în viață se aflau Mircea Marian și Sabin Orcan, alți doi oameni care pretind că sunt bine informați, bine documentați, cunoscători ai legilor și, mai ales, ai secretelor meseriei de jurnalist. În prezența acestor monștri sacri, Dan Diaconescu a zburdat după cum l-a tăiat inima, dovedind că anii în care și-au folosit mai mult limba decât creierul i-au cam obosit pe ceilalți trei oameni care se aflau, aproape întâmplător, în studio. Fluturând niște hârtii de proveniență dubioasă, folosind la derută adrese, denumiri și articole de lege care fie nu există, fie erau folosite eronat, Dan Diaconescu a reușit să-i convingă pe Turcescu, Marian și Orcan că are dreptate. Unul însă nu i-a pus întrebarea cea mai simplă: de ce ați încălcat legea, transmițând pe postul DDTV emisiunile postului OTV? Desigur, dacă i s-ar fi pus această întrebare, emisiunea s-ar fi terminat în maximum 15 minute, oricât ar mai fi încercat Dan Diaconescu să tragă de subiect. Așa, însă, am asistat la un balet penibil, în care doi oameni se făceau că sunt răi, fiind nevoiți, din când în când, să spună că ei nu cunosc legea audiovizualului, nu sunt chiar specialiști, al treilea bătea cu pumnul în masă spunând că ce a fost a fost, dar acum, în cazul OTV, este vorba despre un posibil atentat la libertatea presei și un al patrulea zâmbea din toți cei doi dinți ai săi, fericit că și-a transportat circul din văgăuna mizeră, pe care o populau până mai ieri maneliștii, pseudo-investigatorii, prostituatele și recuperatorii, pe mai toate ecranele din România.
În țara în care neplata taxelor devine, pentru unii ziariști, garanție a independenței lor editoriale, este normal, oarecum, ca Dan Diaconescu să mai aibă priză. Partea cea mai amuzantă e că dacă, în trecut, publicul OTV era cel mai jos în toate studiile de audiență, astăzi la nivelul acelui public – needucat, prost plătit, cu inteligență îndoielnică – au ajuns realizatorii TV, care se uită în gura lui Dan Diaconescu fascinați, confundând debitul verbal cu argumentele, incapabili să-și mai facă meseria. Considerând că au fost vreodată capabili să și-o facă.
Mi-a facut placere sa-ti citesc articolu’ … 🙂