Estul e tăcere. Gestul ăla superior, arătătorul îndreptat spre buze după înscrierea golului, ni se adresează nouă, tuturor amărăștenilor dintre Munții Pădurea Neagră și Bazinul Donețkului, de la Gdansk pîn’ la Burgos. În optimile Champions League s-au calificat așa: patru echipe din Germania, patru din Anglia, trei din Spania, cîte una din Italia, Franța și Portugalia. Galatasaray, Olympiakos și Zenit sînt niște excepții fără mare viitor, fofilate doar ca să confirme regula. Astăzi, lumea fotbalului civilizat este construită pe osatură anglo-saxonă, cu pigment spaniolo-latin de rit occidental.
Merită să privești și harta cu echipele europene calificate la Mondiale. În linii mari – ca să vezi! – e cam tot aia. Îți mai apar, în plus, Olanda, Belgia și Elveția. Croația și Bosnia arată ca un limes adriatic, mai umil, al Bogatului Continent. S-a strecurat iarăși Grecia – ca un fel de omagiu tardiv, crizat și pauper, adus celor care au inventat cîndva Olimpiadele și civilizația europeană. În depărtare, misterioasă – ca, vorba aia, o enigmă ce învăluie un secret ascuns într-o șaradă –, e tot maica Rusia. Apropo, după Olimpiada de la Soci, va găzdui Mondialele din 2018…
Să nu veniți iarăși cu scenarii – cu complotul universal, cu cabala occidentală, cu conspirația bogătanilor. Să nu v-auzim zicînd-o p-aia cu “în timp ce ei înălțau catedrale, noi apăram creștinătatea prin mlaștini”. Nu (mai) ține. Mai bine ne asumăm franc o realitate inconfortabilă: pe harta selectă a fotbalului, Europa Centrală și de Est e pe nicăieri. Ar mai fi și țările nordice. Dar ei, vikingii, au altele pe capul locuitorului: sporturile de iarnă și un ditamai PIB-ul de administrat. Deci, de ce, de ce tocmai (iarăși) noi?
E un scoțian, unu’ Niall Ferguson, nici o legătură cu sir Alex de la Man U (deși, mai știi, ăștia, din zgîrcenie, sînt toți rude…). A scris niște cărămizi de cărți și a realizat un amplu documentar BBC. În esență, omu’ încearcă să răspundă următoarei întrebări: prin ce anume s-a construit, definit și asigurat superioritatea Occidentului din ultimele secole? Civilizația apuseană e în criză, da. Totuși, cum mă-sa se face că, de vreo cinci sute de ani încoace, Vestul a cîștigat mai toate meciurile cu Restul Lumii? Explicațiile britanicului, întinse pe sute de pagini (le zicem pe scurt, simplist), sînt esențialmente doar cîteva. Păi, în primul rînd, Vestul a promovat competiția. De aici, două mari șmecherii, fundamentale: democrația și economia de piață. Pe urmă, a cultivat gîndirea liberă, dreptul neîngrădit la libera exprimare. Ca efecte: inovația științifică și progresul medicinei. Și tot Vestul a încurajat consumerismul. Cu toate aspectele lui hidoase din ziua de azi, ăsta face să se-nvîrtă biznisul. Care biznis, la rîndul lui, ar fi o vorbă goală dacă n-ar exista etica muncii. Ei bine, toate astea la un loc (un fleac, nu multe!) au creat, în veacuri, o largă pătură de oameni liberi, educați, sănătoși și prosperi, invidiați de alte multe miliarde de cetățeni ai planetei. În timp ce Occidentul își tot tînguie apusul, sceptic față de valorile ce i-au configurat gloria, restul lumii se dezvoltă accelerat, copiind tipare occidentale. Sună cumva arogant, știm, dar așa s-a întîmplat. Chinezii din vechime jucau un fel de fotbal, dar a trebuit să vină englezii ca să (re)inventeze un sport de dimensiuni globale, pentru ca, azi, asiaticii să imite (din ce în ce mai bine) fotbalul european. Cum să vă explicăm? E cam la fel ca cu busola, ceasul, tiparul sau praful de pușcă.
Să revenim, așadar, pe plaiurile noastre, adică pe niciunde. Nu ne-am calificat la Mondiale, sîntem eliminați din cupele europene. Două echipe am avut în Champions League și Europa League. Ambele amîndouă terminară pe ultimul loc în grupă, fără nici o victorie, cu doar cîte două goluri marcate. Iar ne-a refuzat Vestul de la masa bogaților… Nenorociții! De ce stăm așa și nu altminteri? Simplu: pen’ că ne-am însușit în mod specific valorile occidentale. Ne-am căcat în ele. Competiția? Viciată de cînd ne știm. Democrația? Doar pentru căței. Economia de piață? Falimente și insolvențe. Libertatea de expresie? Se reduce la “Ciocu’ mic!” și omertà. Știință și medicină? Ne extaziem cînd vine un neamț și ne dă să bem din niște pungi cu întăritoare. Consumerism? Bilete, gadget-uri și tricouri personalizate, cînd n-ai jucători și echipe. Etica muncii? Ce-i aia? La noi, munca, dacă era bună, o luau boierii…
Uite d-aia, na, România (de vecini nu ne luăm, treaba lor) absentează de pe harta fotbalului contemporan. Ca de obicei, în orice rău e și un bine. Sîntem atît de înapoiați, încît sfîrșitul Occidentului va veni la noi mai tîrziu. Suna-va trîmbița vuvuzelelor, lumea vestică fi-va înghițită de apele încălzirii globale și abia atunci Steaua va cîștiga iarăși Cupa Campionilor Europeni, iar Naționala se va îmbarca din nou pe transatlanticul “Conte Verde”, pentru Mondialele din Uruguay. Hai România, amin!
