De vreo două săptămîni, în holul blocului meu a apărut un cărucior de copii. Bănuiesc că e un semn destul de rău, adică practic mai lipsește să apară o barză în cutia de scrisori și toate femeile sub 40 de ani din bloc or să zică: “Ia uite, dragule, n-avem de ales, toate semnele sînt acolo!”.
Totuși, nu asta e partea cea mai deranjantă. Căruciorul e parcat atît de bine, încît de fiecare dată cînd vreau să intru sau să ies din lift trebuie să-l împing cîțiva metri. Mă gîndesc că la un moment dat proprietarii căruciorului vor fi atît de nesimțiți încît își vor lăsa și copilul în el, ca să-l plimbe și pe el locatarii, dacă tot împing căruciorul atîta. Și poate că asta nu-i așa de rău, ultima oară cînd am împins drăcia am văzut că avea și două beri amplasate strategic într-un buzunar lateral, cel mai probabil o plată în avans pentru babysitting.
