Jurnalul lui Gaddafi
19 octombrie – Trebuie să încetez să mă mai tăvălesc gol printre poze cu Condoleezza Rice. Aseară iar m-am intoxicat cu cerneală tipografică şi am avut coşmaruri. Se făcea că eu şi Condoleezza eram într-o gaură de canal, ascunzîndu-ne de Recensămînt. Deodată, mă trezesc cu Condi călare pe mine, ţipînd că vrea să facem dragoste pe la spate. Pînă să mă dezmeticesc bine, ea îi dăduse deja drumul. N-aş fi zis nimic, dar era vorba de spatele meu de data asta. M-am trezit lac de sudoare, cu un pistol în ceafă, dureri de fund şi un tuciuriu care fuma o ţigară. E ultima dată cînd mai fug de ăştia de la Recensămînt.
20 octombrie – Nu mai există pic de respect pentru dictatori în ţara asta. Le-am zis în mod explicit rebelilor, cînd m-au scos ca pe un animal din ascunzătoare: „Fiii mei, dragii mei, scumpii mei, iubiţii mei, ciocoflenderilor! Nu ştiu de ce am început să vorbesc ca Florin Piersic, dar aveţi milă de un dictator bătrîn: nu mă împuşcaţi în cap, că m-a costat o avere să-mi fac freza“. Direct în cap au tras.
21 octombrie – Nu mi-e frică de moarte cît mi-e frică să dau ochii cu soţii Ceauşescu. Ea e ok, e doar proastă şi curvă. El, în schimb, mă sperie. Tot insistă să jucăm ceva numit Doftana, în care eu joc rolul unui anume Dej.
Jurnalul lui Ceauşescu
21 octombrie – Lumea nu m-a uitat complet. Mereu, când moare un dictator, apar din nou în presă, în topul celor mai sângeroşi tirani. Poate că ar trebui să fie detronaţi mai des dictatorii demenţi. Pentru mine, e o bună ocazie să ajung în atenţia publicului. Acum, la moartea lui Muammar, am simţit din nou că acaparez ziarele şi buletinele de ştiri. E o senzaţie unică, practic simţi că trăieşti.
22 octombrie – Când a auzit că Muammar a murit şi că vine pe la noi, Leana m-a întrebat azi-dimineaţă: „Auzi, crezi că ne aduce şi nouă ceva sau vine cu mâna-n cur?“. N-am ce să-i fac neveste-mii, e o materialistă incurabilă. Cred că de la materialismul dialectic al lui Marx i se trage.
23 octombrie – Nu pot să descriu în cuvinte faţa pe care a făcut-o Leana atunci când l-a văzut pe Muammar la uşa noastră, ţinându-şi ambele mâini la fund. Se pare că-l durea foarte tare, pentru că rebelii l-au violat înainte să-l execute. Abia acum îmi dau seama că eu şi Leana am scăpat uşor. Mare noroc am avut că nu ne-a înghesuit în tanchetă bărbosul ăla de Gelu Voican Voiculescu. Dar vedeţi cum sunt oamenii? Chiar şi în situaţii de criză reuşesc să vadă partea plină a paharului. Aparent, Muammar e mulţumit că a scăpat cu un viol, deoarece rebelii ar fi putut să-l vândă unei reţele internaţionale de trafic de persoane. Ar fi ajuns naibii într-un bordel clandestin din Spania şi acum n-ar mai fi stat la masă cu noi.
Faceti mishto de un om care a facut bine tarii. Ceausescu este cu mult peste voi. Va lipseste acel ceva care il are doar un conducator adevarat.
Si eu ce sa fac la asemenea scriere de sant de baba obosita ,scarbita urat mirosotoare debila si senila,eu ce sa zic despre asa zisa scrire decat mi-e mila ,mi-e sile mi-e de toate ,dar absolut de toate ,du-te omule ,dar du-te ,de ce nu incerci ceva ,orice altceva decit sa scrii. Un sfat ca sa castigi o paine ,mai bine fur-o.i
Ai putea să începi să pui virgulele ca oamenii normali