Una dintre activitățile mele preferate în diminețile de week-end e să ies în chiloți pe balcon și să-mi beau cafeaua în timp ce scrutez zarea, balcoanele vecine și balcoanele vecinelor.
În week-end-ul ăsta, în timp ce priveam gînditor spre un tricou galben și niște izmene de la etajul 3, m-am trezit nas în nas cu un alpinist utilitar. “Bună ziua, ce etaj e ăsta?” “Cinci.” “Auzi, bă, că e cinci! ‘Ți-ar coarda a dracu’, mai urcă-mă un etaj.” Și uite-așa turcul de deasupra și-a reparat balconul ca să nu mai curgă toată apa la mine în balcon. Acum nu mai curge nimic. Mai pică doar cîte un alpinist, dar îl aruncăm înapoi și toată lumea e mulțumită.
