Fostul furnizor de parfumuri al Elenei Ceaușescu, Dan Grigore Adamescu, cel despre care CNSAS zice că nu i-au fost găsite documentele de turnător sau ofițer al Securității, își începe coborîșul spre ceea ce societatea ar numi "imprevizibila judecată a legii". Adamescu a călcat în propria lăcomie ca pe dinții unei greble.
Imperiul, alcătuit din inginerii financiare și NUP-uri, nu i se clatină, dar i se zgîlțîie ușurel starea de libertate fizică. E vorba despre fals și uz de fals, despre vînzările măsluite ale României libere, despre insistența mea de a scrie și despre imprudența lui Adamescu de a mă da în judecată. Cazul falsurilor comise la Biroul Român de Audit al Tirajelor de cotidianul său, România liberă, e cunoscut. Sub bagheta companiei Medien Holding, ziarul a declarat, ani la rînd, că vinde un număr de exemplare aproape dublu față de cel vîndut în mod real, înșelînd astfel clienții de publicitate și făcînd concurență neloială celorlalte ziare din piață. Tirajul umflat al României libere contrasta atît cu sondajele de audiență ale SNA, cît și cu ceea ce știau toți lucrătorii tipografiei unde se comitea fapta. BRAT nu s-a sinchisit prea tare, a făcut cîteva controale trîmbițate din timp și a decis că nu știe cum să întrebuințeze neregulile găsite. Eu, în schimb, am scris multă vreme despre această hoție, mai ales că România liberă puțea de reclamele ANAF și ale Ministerului de Finanțe. Adamescu m-a dat în judecată și mi-a cerut o sumă cu care ar fi putut plăti pe doi ani salariile restante ale angajaților săi de la România liberă. Cu toată compasiunea mea pentru acești oameni, îi anunț cu plăcere că nu-și vor vedea banii. Săptămîna trecută, Tribunalul București mi-a dat dreptate. Din probele puse de mine la dispoziția instanței a rezultat limpede că Dan Grigore Adamescu a falsificat, prin compania sa Medien Holding-Nu-Mai-Știu-Cum, cifrele reale ale României libere și că, prin aerul pe care îl respiră de azi înainte, adie o legitimă briză de pîrnaie.
Că mai sînt, în universul tot mai restrîns al presei, analiști media care au ținut s-o facă pînă la capăt pe idioții și să-i țină partea lui Adamescu, mai ales în zilele de salariu, e mai puțin important. Că, în afară de Jurnalul național, nu s-a mai găsit nici o publicație care să deschidă pliscul contra miliardarului portocaliu, aproape că nu contează. Ceea ce contează e faptul că o instituție precum BRAT, plătită din banii ziarelor, a girat, ani la rînd, această hoție ușor demonstrabilă. În baza certificatelor BRAT, România liberă a încasat publicitatea cuvenită celorlalte ziare, iar lucrul ăsta înseamnă nu numai responsabilitate penală, ci și niște milioane de explicat. Asta în cazul în care BRAT n-a avut inspirația să se asigure la ASTRA.
15 vizualizări
