Îmi scrie, de curînd, un amic, care a lucrat pe vremuri la Academia Cațavencu. Era, pe atunci, persoana însărcinată cu „trebile juridice“. Se pare (spun „se pare“, ca să nu fiu suspectat de parti-pris) că, după apariția listei lui Soros, pe care au preluat-o cu o imensă satisfacție toate saiturile ultraortodoxe (după ce s-au făcut de rîs promovînd o altă listă, a unei persoane de gen oarecum feminin, cu multă bubă la cap, în care erau denunțați trădătorii adăpați la fondurile USAID), moșul a devenit o țintă-vacă nouă, preferată. Așa că oricine a băut apă la țîșnitoare după vreun contabil sau vreun paznic de la o instituție sorosistă a devenit suspect. Hazliu e că omul nu are nici o simpatie, nici o activitate în domeniul josnic, abject, șerpilian al domeniului – și nici vreo simpatie pentru ideile promovate de conspiraționistul mondial nr. 1. Dar lista e listă și nu te poți juca cu sentimentele poporului.
Nu, el nu e pe listă. Dimpotrivă, s-ar putea spune că simpatizează cu suveraniștii. Nu strîmbați din nas. Într-o lume liberă, fiecare poa’ să țină cu cine vrea. Nu asta strigau demonstranții în piață? „Libertate, libertate!“ Afurisită democrație, cum le întorci tu pe toate. Însă Dragoș Pătraru, una dintre țintele predilecte ale suveraniștilor, omul care îngroașă și întărește afurisitele de liste, a făcut o mișcare de jujutsu, prin care energia adversarului e proiectată împotriva lui. A demonstrat că omul lucrase cu Academia Cațavencu, care lucrase cu „Agenția de monitorizare a presei“, care, evident, lucrase cu oamenii de la Minolta. Scuze, mi-a luat-o condeiul pe dinainte, cu Soros. Dujmanul cel mare și rău. Concluzia? Omul meu era un slugoi al miliardarului.
Acu’, ce să zic? E clar că Dragoș Pătraru nu a făcut nimic altceva decît să aplice criteriile demente ale noii liste. Altfel, nu-mi pot explica de ce pe gluma aia de listă apar morți și oameni foarte, foarte în vîrstă. Dau cîteva exemple: Mihai Șora (mort de-a binelea), Alexandru Zub (91 de ani), Stere Gulea (82 de ani), Adrian Marino (fost pușcăriaș politic în comunism – mort între timp), Dinu C. Giurescu (în curînd se împlinește un deceniu de la deces) și mulți alții.
Țin minte că am fost și eu la un bal al Academiei Cațavencu și l-am văzut de la distanță pe Vântu. Atît mi-a trebuit. Mi-au scos băsiștii pe nas și pe cur apelative meșteșugite (ca mezelurile lui Matache), de la vîndut, îmbuibat la trădător și canalie. Acu’, ce-i drept, nu eram decît un biet tehnoredactor și mai scriam articolașe despre calculatoarele Apple. Dar ce conta? Legătura întunecată a complicității fusese făcută.
Repet: Dragoș Pătraru nu a făcut decît să reproducă un mecanism, prin care se poate demonstra că nimeni nu e nevinovat, că face parte dintr-o conspirație. De la „Protocoale“ la „bubuli“. Dar amicul meu a fost foarte atins. Mi-a zis: „Da’ tu știi că nu am avut nici o legătură cu Soros“. „Știu.“ „Poți să spui asta public?“ Simțea că, oricîte dovezi ar fi adus, lumea lui își pierduse încrederea în el. Poate o să vă mirați. „O să scriu – i-am zis. Da’ se găsește careva în tabăra voastră să dea de pămînt cu lista asta mincinoasă, care pune în pericol viața atîtor oameni?“ A tăcut. Sper să aibă curajul să înoate împotriva curentului. Adevărul e o afacere foarte periculoasă.
1.329 de vizualizări
Intreb si eu ca proasta in targ : In momentul de fata (situatia se va dezumfla rapid dupa alegerea Presedintelui, care o fi el ) ce e mai nasol sa fii : legionar, soroshist, putinist, suveranist, alti ISTI sau soferul lui Zisssu , recent operat de hernie de disc ??