Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Adio mici, adio bere, adio show-business

Zoom Adio mici, adio bere, adio show-business

E de-abia februarie și încă n-au început sărbătorile tradiționale din categoria “zilele comunei”, sărbători atât de apreciate de concetățenii noștri care mai degrabă ar accepta ca primăriile să cheltuiască anual câteva sute de mii de lei pe paranghelii decât să ceară ajutor pentru desființarea veceului din curte.
Suntem răutăcioși, desigur, pentru că nimeni, nici o primărie, nu cere acceptul locuitorilor atunci când organizează serbări populare. Indiferent de bugetul alocat pentru aceste mici festivaluri ale berii și micilor, primarii nu se obosesc să consulte și alegătorii, mergând pe ideea că, dacă se prezintă în fața scenei pentru a vedea megastarurile showbiz-ului autohton, înseamnă că, în felul lor, încuviințează cheltuiala.

De când s-au limitat cheltuielile

de campanie electorală și de când au fost clarificate prin lege care sunt acestea, baronii și baroneții locali nu se mai pot folosi de banii publici pentru a-i aduce pe Voltaj, de exemplu, să cânte pentru susținerea lui Ponta, cum se întâmpla prin 2014. Legea nu mai permite. Și bine face, căci, în felul ăsta, legea rezolvă și dilemele morale ale unor artiști, care s-au tot întrebat, aproape trei decenii, dacă e mai bine să moară de foame sau e mai bine să nu, cântând pe scenele electorale ale țării. Puțini sunt cei care au refuzat să cânte în campaniile electorale, deși banii au fost, atâta vreme cât au fost, frumoși. Și, de cele mai multe ori, nedeclarați la fisc.

Dar, pe lângă campaniile electorale

punctuale, cele din patru în patru ani, cam fiecare primar din cei peste 3.000 ai națiunii s-a simțit obligat să ofere alegătorilor concerte anuale, cu trupe și soliști cât mai cunoscuți. Pentru că, nu-i așa, campania începe, de fapt, în momentul în care tocmai ți-ai câștigat mandatul. Campania nu durează o lună, aia oficială de dinanite de alegeri, ci toate cele 48 de luni dintre anunțarea rezultatelor și noua introducere în urnă a unui vot.

Poate de aia, prea ocupați fiind cu campaniile astea electorale permanente, mulți aleși locali nu mai au timp și pentru a-și duce la capăt programele electorale. Uneori nu prea mai au timp de nimic altceva, dar asta nu-i oprește să spere la o viață mai bună. Pentru ei, pentru… Mă rog, pentru ei, că doar nu muncesc din greu câte patru ani pentru altcineva.

Dar, anul acesta,

s-a cam terminat distracția. A venit revoluția fiscală și a lovit din greu în bugetele locale. Scăderea impozitului pe venit de la 16 la 10% a lovit din plin în veniturile primăriilor și ale consiliilor locale. Bine că n-a scăzut și TVA-ul tot anul ăsta, cum eram amenințați, că ar fi fost realmente un dezastru.

La început de an, făcându-și calculele, primarii și președinții de consilii județene și-au dat seama că nu mai sunt bani. Nu toți, ci cei din localitățile și județele care, din diverse motive, depind de bugetul centralizat. Sunt aproximativ zece județe care nu-și acoperă singure cheltuielile și care depind, anual, de bunăvoința bugetului consolidat al statului. Dar asta nu e neapărat vina celor care trăiesc în județele cu pricina.

E vorba despre județe care au populație mai mică, despre județe unde dezvoltarea nu s-a produs în același ritm cu aceea din alte zone, despre locuri din care oamenii au plecat ca să câștige mai bine, lăsând în urmă și mai multă sărăcie decât era înainte.

Ceva-ceva s-a întâmplat anul acesta și tocmai locurile astea, care aveau nevoie mai mare de ajutor ca să se dezvolte, rămân cu buzunarele și mai goale. Pentru că, deocamdată, pe bazele revoluției fiscale, trebuie să se descurce cu forțe proprii și, dacă e cazul, cu ceva fonduri europene. Fonduri pe care nu le vor putea obține pentru că, ce să vezi, n-au nici măcar banii de cofinanțare.

În condițiile astea, e de urmărit

la ce vor renunța întâi de toate unitățile administrative. E clar că nu vor renunța la salariile pe care tocmai și le-au mărit anul tecut. Ar fi absurd, din punctul lor de vedere. În definitiv, când mai prinzi așa pleașcă?

Problema e că, după ce se plătesc salariile de prin primării, după ce se plătesc și consumabilele și utilitățile, mare lucru nu mai rămâne.

În condițiile astea, cum, unde și pe ce vor mai cânta trubadurii neamului, obișnuiți cu sezonul de zile ale UAT-urilor cum erau înaintașii lor obișnuiți cu “Cântarea României”?

E greu de spus

cum va supraviețui anul acesta showbiz-ul românesc. Cum va reuși să se strecoare printre nevoia de cash a primăriilor și dorința de paranghelii a acelorași entități. Bine, problema nu se pune în București, unde bugetul pentru aruncat pe apa Sâmbetei nu pare afectat, dar, totuși, nu din București vin încasările consistente, ci din acele lcoalități unde nu există canalizare, dar se găsesc mereu bani pentru a închiria o scenă cu artiști cu tot.

O soluție ar fi, poate,

ca industria muzicală să se întoarcă la bunul obicei de a vinde bilete pentru concerte. Dar a trecut atât de multă vreme de când se făcea asta în mod constant, încât mulți nici nu mai știu cum arată un bilet.

Pe de altă parte, de când s-a împământenit moda concertelor gratuite, unde oricum nu mai contează cine cântă, pentru că e moca, mulți nu mai știu nici cum arată niște muzicieni care chiar își fac meseria. Să fie 2018 anul în care se despart apele sau pentru nunți, botezuri și paranghelii vom găsi mereu niște bani sub salteaua din fundul bugetului local?

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Nu, nu esti rautqcios, asta este adevarul. Ne place sau nu, romanii vor wc in fundul curtii. Nu toti, normal, dar majoritatea de la tara considera sa ai wc in cas o chestie de prost gust. Am fost la o nunta, ndeva la tara, si un consilier afumat se plangea ca, si aici citez din memorie, “dobitocii astia nici nu merita canalizare ca acum nu vor sa renunte la geopile de cacat din fundul curtii”. Plus ceva ca ar dorii sa-i vada pe toti inecati in hazna. La asta se mai adauga recatia celor din Targu Jiu ce erau revoltati ca s-a construit o toaleta publica in parcul unde sunt expuse creatiile lui Brancus, ca vezi Doamne ala e par nu stadion. Daca Maestrul s-ar mai intoarce odata ar completa “…iar acu va gasesc de-a dreptul iparliti si mbecili” .

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite