Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

ADRIAN ILIE: „Regina Maria a fost afectată de gripa spaniolă, reușind să se vindece“

Zoom ADRIAN ILIE: „Regina Maria a fost afectată de gripa spaniolă, reușind să se vindece“

În locul cronicii zilnice a înghesuielilor noastre pe litoral, l-am întrebat pe istoricul Adrian Ilie, cel atît de devotat Dobrogei, despre lumea care se ducea pe vremuri la plajă, despre Cazinoul din Constanța și multe altele, după cum vă veți convinge.

Cristian Teodorescu: Domnule profesor, de cînd merge românul pe litoral și unde a început să facă plajă?

Adrian Ilie:Românul merge la plajă de cînd se ştie. În scop turistic sau pentru tratament (cei suferinzi cu nervii sau pentru helioterapie marină), după 1880, cu o creştere deosebită în perioada interbelică (Casa Regală era prezentă în locaţii bine stabilite şi întreţinute), continuînd şi în perioada comunistă, mai cu seamă în perioada „epocii de aur“. Plajă se făcea în perioada interbelică la Mamaia, unde era un „nisip fin“, pe „plaja Duduia“, în dreptul vilei Ghica, unde costumele de baie se închiriau în perioada interbelică cu 5 lei, şi pe „plaja Tataia“, prevăzută cu cabine pentru schimb, din cărămidă.Dacă se tot vorbește despre cele mai importante restaurante, berării, bodegi ale perioadei interbelice, trebuie să aducem în discuţie şi ce anume se consuma în aceste localuri. Turiştii şi localnicii nu se dădeau la o parte de la o ciorbă de nisetru care costa 12 lei sau de la una de crap care era doar 8 lei porţia. Mîncărurile din peşte ajungeau să coste pînă la 25 de lei. Se consumau mîncăruri din carne, fripturi şi renumiţii mititei la numai 4 lei. Aceştia erau neapărat însoţiţi de berea „Luther“, de „Monopol“ sau „Excelsior“ (musai, neagră), ultimele aduse de la Azuga. La mese mai deosebite pentru gusturi mai rafinate, se bea vin „Steluţa“ şi „Bordeaux“, din cramele de la Pietroasele-Drăgăşani. Cofetăriile erau nelipsite şi ele. La fel, cafenelele. Renumită era cafeaua turcească la ibric, ce costa doar 2,50 lei, iar pentru gusturi mai cu dare de mînă, cafeaua „Marghiloman“ ce scotea din buzunarul băutorului 5 lei pentru o mică ceaşcă. O băutură tradiţională, care ţinea de foame şi de sete, era braga, de unde şi vorba românească „ieftin ca braga“, pentru că un pahar costa doar un leu. Ceaiuri consumate frecvent erau Kiatha şi Java, la care se adăuga limonada rece pe o terasă, la umbră, de unde trăitorul de început de secol XX admira trăsurile care împînzeau Piaţa Independenţei.

C.T.: Dar la Cazinoul din Constanța de cînd se duce lumea?

A.I.: De la momentul construcţiei sale în 1908 şi darea în folosinţă în 1910, a fost un loc frecventat de cei cu dare de mînă. În anii neutralităţii, aprovizionarea Cazinoului era realizată de baronul de Marsay. Vinuri alese, fructe exotice şi alte bunătăţi se aflau pe mesele personajelor mondene. Cazinoul oferea spectacole de cinema şi cuplete ale unor artişti consacraţi ai epocii. În perioada interbelică, directorul acestuia era O. Vartanof, un om dedicat organizării spectacolelor. Aici fiinţau două orchestre şi se organizau spectacole pe gustul tuturor.Cinematografele erau la rîndul lor frecventate de localnici şi de către turişti. Aceştia aveau de ales între „Arena Grand“, „Elite“, „Tomis“ sau „Trianon“. Spectacole de varieteu organiza Mişu Georgescu la „Britania“, iar Alexe Trâmbiţaşu la „Castelul cu flori“. Timpul liber era petrecut în astfel de locuri, la care se adăugau plimbările pe faleză şi în zona Cazinoului, lucru care se întîmplă şi în zilele noastre.

C.T.: Unde trăgeau și unde mîncau  turiștii de la 1900 și ceva la Constanța?

A.I.:Existau hoteluri de lux precum „Palace“, aflat pe strada Remus Opreanu, ce avea 400 de camere, disponibile pentru turişti, „Régnier“, „Carol I“, „Mercur“, „Regina Hotel“, „Regal“, „Bristol“ ş.a. De asemenea erau şi hoteluri încadrate în categoriile I,II şi III. Putem aminti aici: „High Life“, ce îl avea proprietar pe Panait Coletzi, „Hôtel Français“, aflat în proprietatea lui Husser, „Hotel Central“, ce aparţinea familiei Frangopol, comercianţi renumiţi ai Dobrogei, prezenţi şi la Medgidia, precum şi alte stabilimente. Preţurile variau între 115 de lei/zi și240 de lei/zi pentru o cameră, în ceea ce priveşte locaţiile considerate de lux.De mîncat, se mînca la case particulare, în perioada ocupaţiei bulgarela Dinu Stoicof, Rafael Mateef, Ilie Grecof– după cum se poate observa, bulgari la origine, care aveau avantaje, ca urmare a colaborării cu noii stăpîni ai provinciei.În perioada interbelică se mînca în restaurante precum„Gruber“, „Veneţia“, „Tataia“, „Vilson“, la restaurantul lui A. Segal, al lui I. Suciu, la restaurantul „Armata Română“, la „Plevna“, la grecul Hristu Pascalidi, „La Arme“, larestaurantul „Hrisicos“, la Iani Andrei pe strada Carol I nr.126, la „Plaja Mamaia“, ce era administrat de Ştefan Moscu, la „Cârciuma Naţională“ a lui C. Georgescu, la bodega „Mircea“, ce îi aparţinea lui Mişu Vasilescu şi se găsa în Piaţa Independenţei, la Tudorache Nicolau, la „Verdun“, ce îi aparţinea lui Iani Istrate, precum şi „La Capato“, restaurant cu specific pescăresc.

C.T.: Cu gripa spaniolă cum a fost în Dobrogea?

A.I.:Datele sînt relativ puţine, doarece aceasta s-a manifestat aproape concomitent cu tifosul exantematic şi holera, ce au secerat sute de mii de oameni la finalul primei conflagraţii mondiale.La nivel naţional, Regina Maria a fost afectată de gripa spaniolă, reuşind să se vindece, „după o boală oribilă, dureroasă“, după cum nota în propriul său jurnal. Victime ale acestei gripe au fost generalul Eremia Grigorescu şi Fotin Enescu, ministru al Domeniilor Regale. Teama românilor era îndreptată mai mult către tifos, iar informaţiile despre gripa spaniolă erau puţine. Ea totuşi a existat şi în România. Cît priveşte Dobrogea, aici nu sînt date clare cu privire la cei afectaţi de gripa spaniolă, nefiind percepută drept o epidemie. Au fost cazuri de tifos, pe care trebuie să le asociem cu cele de gripă spaniolă.

C.T.: De ce te puteai îmbolnăvi la mare pe vremuri?

A.I.:Puteai face insolaţie sau te puteai pricopsi cu o febră palustro-pernicioasă din pricina ţînţarilor care îşi aveau bazele de atac în zonele de stufăriş sau în zona bălţilor şi a lacurilor din apropierea Constanţei. De asemenea, pe Valea Kara-su  se întîlnea frecvent acest neajuns al locuitorilor, care erau trataţi cu chinină de autorităţi, încă din perioada stăpînirii otomane.

C.T.: Cînd a devenit Vama Veche hîrtie de muște pentru turiști?

A.I.:Înainte de a ajunge la Vama Veche, turistul sau, mai bine zis, iubitorul de soare şi de mare ajungea la Techirghiol-Sat şi la Carmen Sylva – Techirghiol-Movila.  Existau importante spaţii de cazare, unele dintre acestea fiind de lux, în vile precum „Păpuşica“ şi „Speranţa“. Numărul turiştilor înregistra o creştere semnificativă de la an la an, patriarhul Miron Cristea şi Regele Carol al II-lea fiind interesaţi de această zonă cu potenţial turistic şi medical. Mai către sud, locaţia Vama Veche a devenit cunoscută după 1970, odată cu prezenţa studenţilor şi a profesorilor lor, de la Universitatea din Cluj-Napoca. Serile tematice, discuţiile, cîntecele, focurile de tabără vor atrage şi alţi turişti dornici de a găsi liniştea mult visată şi de a se dezbăra de inhibiţii. Localitatea a scăpat ca prin minune de sistematizarea rurală, doar cîteva case fiind demolate de autorităţile comuniste. Evenimentele din 1989 aveau să stopeze aceste abuzuri şi să ofere localnicilor posibilitatea de a face un altfel de turism. În ultimii 15-20 de ani, localitatea a atras din ce în ce mai mulţi turişti, tineri dar şi mai în vîrstă, pentru aşa-zisul „spirit al Vămii“.

C.T.: De cînd nu mai are lumea loc pe plajele de la noi?

A.I.:În ultimii ani asistăm la o aglomeraţie de week-end în staţiunile de pe litoralul românesc, în condiţiile în care mulţi dintre conaţionalii noştri preferă locuri îndepărtate, uneori exotice, pentru petrecerea concediului. În contextul actual generat de criza sanitară mondială, opţiunile românilor s-au mai schimbat, alegînd staţiunile de pe litoralul românesc în locul destinaţiilor din străinătate.

C.T.: Purtați mască sau nu vă încurcați cu chestii de-astea?

A.I.:Bineînţeles că port! Am respectat şi respect sfaturile autorităţilor şi ale specialiştilor, în condiţiile în care se constată o creştere alarmantă a numărului de cazuri ale noului virus SARS-CoV 2/COVID-19. Trebuie să dăm dovadă de implicare, de seriozitate şi de respectarea unor reguli elementare de igienă. Ca şi în alte situaţii, omenirea va reuşi să treacă cu bine peste această epidemie, care ne-a schimbat obiceiurile şi modul de viaţă anterior.

C.T.: Ce-ați mai scris despre Dobrogea?

A.I.: Lucrez la două cărţi. Una este legată de viaţa şi realizările istoricului şi arhivistului Virgil Coman, prieten şi coleg, plecat prea devreme dintre noi, iar cea de-a doua este Monografia Colegiului Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza“ din Constanţa, pe care intenţionez să o lansez în 2021, în colaborare cu comandor dr. (r) Marian Moşneagu, la 140 de ani de la înfiinţarea primei şcoli a copiilor de marină de la Ţiglina.De asemenea, am mai acordat atenţie unor subiecte mai puţin cunoscute din istoria Dobrogei, a Constanţei şi a Medgidiei, care se regăsesc în articole şi studii de specialitate sau în articole de presă.

C.T.: Ce e o epidemie pentru un istoric?

A.I.:Epidemia reprezintă un  fenomen complex, ce are la bază extinderea sau răspîndirea neobişnuită a unei boli infecţioase, a unui virus, într-o localitate, regiune sau la nivel global. De-a lungul vremurilor, epidemiile au reprezentat pentru istoricisubiecte de studiu al cauzelor, modului de transmitere, vitezei de transmitere şi consecinţelor. În funcţie de datele colectate, istoricul poate emite judecăţi de valoare cu privire la mersul societăţii ante- şi post-epidemie, la transformările din societate, la situaţia sanitară şi a sistemului imunologic uman.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite