Minte-mă frumos în Centrul Vechi este o comedie. De vei rîde sau nu, un lucru e sigur: glumele sînt ale lui Adrian Lustig.
Reporter: Film în epoca Facebook și Twitter?
Adrian Lustig: N-am cont nici pe Facebook, nici pe Twitter, pentru că n-am de dat comunicate importante pentru țară și “mi-e naturelul simțitor” – nu suport să mă înjure anonimii. Nici celebritățile. Așa c-o să-mi dau o părere de ageamiu: filmul va rămîne, în veci, cea mai importantă rețea de socializare, cu expansiune torențială… O comedie bună te face, instantaneu, prieten cu toți necunoscuții din sală, indiferent de profil. Plus că poți să devii follower pînă-n parcare al oricărei necunoscute care te-a strîns de mînă în timpul filmului, din greșeală. Sau nu.
Rep.: Cum mai construiești glumele?
A.L.: La plesneală. Filmul care o să aibă premiera pe 1 aprilie – Minte-mă frumos în Centrul Vechi – trebuia să se petreacă la mare, cu filmări subacvatice, cu iahturi, cu glume asezonate cu măzăriche… Abia am avut bani de Centrul Vechi. Așa că am scris din mers un alt scenariu. Au venit la casting mulți actori tineri, foarte talentați, debutanți în film. Așa că am mai scris roluri în plus, pe măsura fiecăruia. Iar ultimele “glume” le-am scris pe platou, cu materialul clientului, clienții fiind cele 37 de personaje ale filmului. Și, ai să vezi, fiecare se vede.
Rep.: Minciună totală, nu?
A.L.: Chiar se vede. Dacă te referi la minciunile din film, știi vorba aia, de consultant politic: cea mai credibilă minciună e minciuna gogonată. Și vorba ailaltă, de chior în țara orbilor: cine rîde de la-nceput, rîde și la urmă. De ce să mint: am făcut un film după rețetă, care să facă cea mai mare rețetă de box office. Cum a făcut și primul Minte-mă frumos. Numai că ăsta e și mai tare!
Rep.: Și frumos, și vintage?
A.L.: Centrul Vechi – da: e și frumos, și vintage. Tocmai bun pentru un pentagon amoros cu geometrie variabilă. Și încă ceva: dacă nu s-ar vorbi românește, ai putea crede că ești la Londra. Asta e cînd filmezi din dronă…
Rep.: Mai rîde românul?
A.L.: Din orice, dar nu din inimă. De oricine, dar mai ales de el însuși. Dacă n-am avea în fiecare zi motive de rîs, am pune de-o nouă revoluție, la mișto. De data asta, propun s-o facem în Centrul Vechi, să fie mai cool și cu shot-uri neletale. Și să vorbim la Primărie ca metroul să aibă orar prelungit, să nu se termine înainte de a începe.
