Cum aducem mai mulți turiști străini în România? Să-l ascultăm pe Adrian Voican.
De ce avem încă foarte puțini turiști străini?
Cînd vorbim de turism în România, din punct de vedere al incoming-ului, trebuie să ne înțelegem: străinii ori vin cu business în București, și de-acolo fac o escapadă sau două să vadă Branul ori Peleșul – au treabă, nu stau pe-aici în vacanță o lună de zile –, ori vin într-un circuit. Litoralul e încă departe, ei nu vin în sejur aici. Oamenii care au bani de cheltuit pe turism pleacă în multe destinații, au toată lumea la dispoziție. Noi, românii, mergem în România: că barieră de limbă, că-i aproape, că ce fac cu copiii, că deplasare, că distanță, că bani, că nu știu ce. Dar, pentru ei, e simplu: chiar au toată lumea la dispoziție să zboare și să meargă în vacanță. Ca atare, le e foarte greu să vadă litoralul românesc în Top 30 de litoraluri unde-ar putea să meargă, dar vin să vadă cultura și natura din România. Dacă aș spune cuiva, ăsta-i un secret de aur. Natura și cultura: vin să vadă istoria, vin să vadă construcțiile, vin să vadă castelele, vin să vadă tot ce este frumos pe un circuit pe care pleacă din București, se duce prin Sinaia, se duce prin Bran și poate să ajungă la mănăstirile din Moldova, Bucovina, Maramureș, Sighișoara, satele și drumurile pe unde a mai mers Charles, mai demult sau mai acum, și să mai facă cîte o escapadă pînă în Deltă, o parte dintre ei. Deci nu vorbim de sejururi la mare atît de ușor. Pentru asta trebuie conectivitate aeriană (și vezi cît de greu e să se zboare pe Constanța, în timp ce pe Varna se zboară de mori de invidie).
Și mai trebuie să scoatem din Evul Mediu sistemul de vize; poate mi-o iau că spun chestia asta, dar trebuie să scoatem din Evul Mediu sistemul de vize. Pentru că dacă vrei turiști, asta trebuie făcut: există oameni care au bani și nu pot să ajungă aici din cauza unui sistem de vize rigid. OK, trebuie securitate, OK, există război, dar ai locuri de muncă, ai dezvoltare și ăia care chiar au interes să treacă granița, trec, nu pe ăia îi oprești. Îi oprești pe turiștii care ți-ar aduce bani în România și care ar fi dispuși să vină și la mare. Trebuie un sistem mult mai flexibil: viză electronică, viză pe aeroport, viză la care aplici online și la care, dacă te refuză, te refuză acum, nu în șase luni, nu în trei luni. Te refuză pe loc, pentru că nu poți face un grup din care jumătate sînt respinși la viză, dar nu prea se spune de ce, nu prea înțelegi de ce, ce să schimbi mîine, ca să te primească – te refuză și gata. Deci sînt străini care ar veni în România și au bani, dar trebuie să facem un sistem de vize inteligent, care să filtreze exact pericolele și să lase oamenii care aduc bani și vitalitate în turism să vină. Știu, mă leg de niște lucruri tabu. Dar asta se învață la manuale, că dacă mergi la un tîrg internațional unde sînt conferințe pe tema asta, oamenii ăia dau notă unei țări în funcție de cît de turistică poate fi. Adică de cît de multe țări au nevoie de viză ca să vină sau cît de puține, cît de liberă e circulația, cîtă conectivitate au. Și uite, să știi că România nu stă chiar foarte rău. România e undeva pe la locul 50 în lume, din 195 de țări. Ceea ce înseamnă că dacă vrei să le vezi pe cele cincizeci de țări de dinaintea ta și să-ți tai venele de nefericire că toate țările astea te-au depășit, problema ta – cum zicea Gyuri Pascu: „Stăm acasă, facem seppuku“. Dar dacă te uiți că ai 150 de țări în spate care fac turism, dar care au probleme sociale, care au probleme de cultură, care au probleme de infrastructură, care nu sînt într-o comunitate europeană, care au probleme mai mari decît noi… Stai puțin, că nu e chiar așa de rău nici la noi, frate, avem și șosele (și se mai construiesc), avem și aeroporturi. Și uite acuma deschidem Brașovul și s-au mai modernizat aeroporturi. Nu-i chiar așa rău, să ne punem țărînă-n cap și să zicem că trebuie să vină nepoții noștri să facă turism. Se poate face turism.
(va urma)
1 comentariu