Directorul general al societății Electrocentrale București,
numită în continuare ElCen, Dan Ștefan Cetacli, este un vestigiu rămas neîngropat sub un strat gros de var, de pe vremea lui Adriean Videanu. Faptele lui Cetacli put atât de vârtos, încât nu le mai pot spăla decât cătușele, arestul preventiv, tribunalul, procesul, sentința și pușcăria grea. Cetacli a fost numit în funcție prin ordinul nr. 877 din 11 mai 2010, al ministrului Economiei și Comerțului, fotbalistul ăla din Roșiori, care joacă table pe Coasta de Azur și se scarpină pe burtă. Statul este acționar unic la ElCen.
Jaful produs de Cetacli a dat peste cap
ceasurile energiei. Curtea de Conturi a intrat în dispozitiv și și-a publicat raportul în decembrie 2012. S-a lăsat o liniște abisală precum adâncimea Gropii Marianelor. În loc să-l lege și să-l depoziteze repede la țuhaus, DNA se uită în altă parte și tace cu subînțelesuri. Noi știm ce s-a-ntâmplat și de ce Cetacli n-a fost pus la popreală. O să vă spunem și domniilor voastre, nu înainte de a vă înștiința cu privire la prăduielile sale.
Una la mână, Cetacli nu a obținut, în trei ani
de directorat, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se lăfăie ElCen, în suprafață de 261.000 mp. În atari circumstanțe, capitalul social al societății nu a mai putut fi majorat cu contravaloarea terenurilor, care ar fi fost aduse ca aport în natură. Cetacli nu a inventariat patrimoniul societății, la preluarea mandatului de director general, și nici documentele financiar-contabile, deși la preluare societatea a înregistrat pierderi de 96 de milioane de euro într-un singur an.
Cetacli a vândut energie termică
destinată altor consumatori decât populația, la prețuri situate sub costul de producție înregistrat. În contractele încheiate cu RADET București și RADET Constanța a negociat un nivel de penalități de întârziere sub nivelul minim stabilit și aprobat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, generând pierderi uriașe și aducând societatea la nivelul de dinainte de 1989, al economiei etatiste. De proiectele lui Cetacli, de producere a curentului și energiei termice, s-a ales praful și pulberea.
Societatea mixtă de la Iernut a fost
dizolvată, iar cele de la Fântânele și Progresu, în parteneriat public/privat, nu și-au atins scopul, fiind abandonate înainte de înființare. Și pentru că toate aceste atrocități trebuiau răsplătite românește, Cetacli și-a tras în 2011 un salariu lunar de 109.000 de lei, adică 25.000 de euro, în care a intrat indemnizația de membru în CA, cea de membru în comisiile de negociere, plus o primă babană, cântărind cât trei salarii brute lunare, la care se adaugă și tichetele de masă, ca să mănâncă și gura sa, epuizată de efort, ceva bun și gras.
În 2010, Videanu l-a schimbat pe Ion Marcu,
fostul director general al ElCen, tocmai pentru că și-a tras prime, bonificații și sporuri, în timp ce societatea horcăia și-și dădea duhul pe fondul unor pierderi cifrate la nivelul unei tranșe de împrumut de la Banca Mondială. În loc să remedieze prăpădul lăsat de Marcu, Cetacli a adâncit diametrul găurii. A sporit cu 400 de posturi schema de angajați moștenită de la Marcu. Așa se face că astăzi societatea se fălește cu 3.100 de resurse, în loc de cele 2.719 dobândite.
Care este secretul unei asemenea izbânzi?
Întâi de toate, ducerea cu zăhărelul a echipei manageriale. La aproape 1 milion de lei se ridică indemnizațiile acordate de Cetacli membrilor comisiilor de negociere, mare parte dintre ei membri ai stafului ElCen, precum Gheorghe Lifu, Eufemia Mușat sau Gabriel Andronache, și secretariatelor tehnice, dar nu ăsta este secretul falsului său succes. Cetacli a făcut un troc cu statul. I-a oferit ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niță, sediul principal al ElCen, din Splaiul Independenței nr. 202 E.
Niță căuta disperat un focar din care să-și exercite
autoritatea și să-și încordeze mușchiul său cu mustață de cioban din comuna Miroslovești, județul Iași. S-a găsit Cetacli dispus să-l invite în casă. “Eu îți dau sediul”, i-a zis lui Niță, “dar mă lași pe funcție.” Așa se face că raportul Curții a fost aruncat la gunoi, iar telefonul la DNA a fost anulat. Pentru ca trocul să fie posibil, Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor ElCen a aprobat, pe 4 martie 2013, reorganizarea societății și modificarea statutului.
Sediul societății ElCen
a fost mutat câteva numere mai încolo, în Splaiul Independenței nr. 227, în timp ce modernul sediul de la nr. 202 E a devenit “punct de lucru”, conform datelor de la Registrul Comerțului, în care mustața de cioban a lui Niță să poată organiza dări și primiri de șpăgi într-un cadru adecvat. Evident că toate cheltuielile de întreținere a bârlogului lui Niță sunt suportate din teșchereaua ciuruită a ElCen.
