Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ai povestea în cap, dar cum ajungi s-o și scrii

Zoom Ai povestea în cap, dar cum ajungi s-o și scrii

Cunosc povestitori care își cuceresc ascultătorii cu istorisirile lor orale, dar care n-au scris nici măcar un rînd la viața lor, Pe unul dintre ei l-am auzit de mai multe ori în trenurile cu navetiști de pe ruta București-Tîrgoviște. Avea repertoriu și avea public pentru poveștile lui despre vecinii și rubedeniile din sat. Cînd l-am întrebat de unde e și cum îl cheamă, s-a indispus brusc: „Da’ ce te interesează pe matale?“. S-a îndurat doar să-mi spună că nu le-a pus pe hîrtie și nici n-avea de gînd s-o facă. Povestea și el acolo, să treacă timpul.

Debutantul întîrziat Florin Duțu susține într-un interviu că s-a apucat de scris de dragul copiilor lui și că soția sa i-ar fi tot spus să participe la concursul pentru debut al Editurii Polirom, pe care l-a și cîștigat. Povestirile lui sînt scrise ca și cum le-ar vorbi. Autorul zice că le are în cap ca și cum ar fi scrise, mai greu e să le transcrie. Povești despre membrii familiei sale lărgite din Brăila – părinți, veri, cumnați, cumnate, cărora le dă numele și prenumele. (La fel cum el însuși scrie ca Florin Duțu, fără să-și inventeze vreo identitate de hîrtie.) Că sînt sau nu adevărate poveștile lui, asta numai el știe. Ceea ce contează e că par adevărate și că personajele care le conțin sînt cît se poate de vii. În toate cinci se simte bucuria de a povesti, iar cînd le citești te încearcă plăcerea naivă de a-l asculta. Însă aparenta simplitate a relatării orale ascunde subtile strategii narative care nu par deloc inocente. Dacă nu cumva asemenea subtilități fac parte din ceea ce numim talent, care presupune ceva mai mult decît dibăcia de a potrivi cuvintele într-o propoziție.

Florin Duțu știe să-ți dea impresia că-i cunoști personajele de undeva din viață. Că le-ai întîlnit sau că ai auzit de cineva ca ele. În cartea lui apar meșterul priceput și inspirat care te uimește cu obiectele unicat pe care le fabrică, elevul silitor, tocilarul, care-și ajută colegele să scape de repetenție, dar nu e în stare să se apropie sentimental de ele, unchiul priceput la toate, inclusiv la tratamente medicale, pe care le aplică folosind patentul sau furtunul irigatorului, tipul care dă glas opiniei publice trimițînd scrisori la autorități, farsorul justițiar sau femeia care tot ascunde prin casă banii economisiți, pînă uită unde i-a pitit. Cum scrie la carte, autorul construiește tipuri sau, cum se zicea în secolul al XIX-lea, fiziologii, dar urmărește trăsăturile care le disting în seria din care fac parte. Ciudați care au normalitatea lor. Clasicismul ajuns la vîrsta realismului, într-un joc de-a naivitatea auctorială.

Meșterul – mă rog, artizanul – care confecționează lămpi pentru mormintele din cimitirele din Brăila, la comanda viitorilor locatari, vrea să-și transmită meseria urmașilor, dar are ghinion, încît din casa și din atelierul lui se alege praful fiindcă nu și-a ales urmașul potrivit. Unchiul priceput la tratamente medicale, inclusiv la operațiuni cu care ajuta femeile să scape de sarcinile nedorite pe vremea cînd chiuretajele erau interzise, are relații apropiate cu cele două cumnate pe care le-a tratat cu furtunul irigatorului, apropiere care îi irită pe cumnații săi, deși n-au nici o probă împotriva lui. Cît despre femeia care ascunde economiile familiei pînă uită unde le-a pus, ea își potolește anxietățile bătrîneții numărînd banii scoși din ascunzători.

Mi-au plăcut povestirile lui Florin Duțu și mai ales talentul șolticar cu care sînt scrise. Sper ca soția lui să-l convingă să persevereze.

Florin Duțu, Chiorpangiu, Editura Polirom, 2024.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta