Sorin Oprescu, chirurgul-șef al Capitalei, nu se dezminte: a făcut o operație fără anestezie asupra Muzeului Național al Literaturii Române în urma căreia manuscrisele vii ale lui Eminescu, Creangă, Caragiale și-ale atîtor altora au ajuns în comă profundă.
Președintele meu e tot mai abătut: de pildă, l-am găsit ieri după-amiază stînd pe o bancă în parc aici, la Cotroceni, cu capul în palme, în poziția tătarului de la Hamangia. „Vă e rău, domnule președinte?“, am zis eu apropiindu-mă. „Nu prea mi-e bine, măi Nutzi“, a zis dînsul. „Să vă aduc ceva de dres? Cui pe cui se scoate, e o vorbă din bătrîni.“ „Nu, că azi n-am băut nimic.“ „Atunci să vă aduc ceva să-ncepeți?“ „Țțț – a făcut dînsul. Mă gîndeam doar că… orice ai face… toate trec…“ „Asta așa e, n-avem ce face…“, am zis și eu. „Uite, vezi scorbura aia?“ – mi-a arătat dînsul cu degetul. „Acolo stătea bufnița aia, a lui Iliescu. A murit acu’ trei săptămîni, la europarlamentare.“ „Daaa? N-am știut. Și ce frumos făcea!“ „Cînd am văzut-o căzută moartă lîngă copac, mi-au venit în minte niște versuri care mi-au picat la bacalaureat și n-am știut să le interpretez: «Buhuhu la luna șuie / Pe gutuie să mi-l suie». Cine mama dracului le-a scris?“ „Ion Barbu, domnule președinte“, am zis eu, brusc inspirată.
„Serios?! Eu îl știam pă ăsta caricaturist, își tot bate joc de mine. Al dracului om! Ca toți intelectualii ăștia de rahat! Ai văzut – și deodată s-a înviorat – cum i-am mătrășit din partid? Unu’ n-a rămas!“
(va urma)
