Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ajunge o bîtă la un Sicario de oale

Zoom Ajunge o bîtă la un Sicario de oale

Nu e nevoie să vedeți primul Sicario pentru ca al doilea, prin comparație, să pară slab. Sicario: Day of the Soldado știe să fie autonom și independent așa cum a fost Ianoș în noaptea nunții și își călăuzește spectatorii fără greșeală spre o asemenea concluzie. Și dacă, totuși, există oameni care principial simt nevoia unei comparații, foarte bine. N-au decît să-și aducă aminte cînd au văzut un perete proaspăt văruit și să facă toate comparațiile.

Marea problema a filmului nu e că e prost. E mai grav de atît. Un film prost îl accepți în final ca atare și, eventual, îl mîngîi milos pe cap, atent să nu te zgîrii la colțuri. Dar, după cum spuneam, Sicario: Day of the Soldado nu e gîndit tîmpit, e gîndit greșit. Scenariul, în loc să fie simplist și măcar vag coerent, așa cum îi stă bine unui film de acțiune, pare mai mult un experiment. Un soi de “hai să dăm un laptop unui băiat care suferă de tulburare tripolară și să vedem ce iese”.

Începutul, odată scăpat din chingile propagandei menite să fie pricepută și de cel mai nefuncțional analfabet care molfăie nachos în sală, promite. Pe scurt: teroriștii sînt răi, se dinamitează într-un Mega Image, dar mexicanii sînt și mai răi, pentru că ei i-au trecut pe teroriști granița. Prin urmare, să aducem un băiat priceput să bage zîzanie între paisanos, să se omoare cabron-ii între ei.

Sună frumos, nu? Mai un asasinat, mai o răpire, destul cît să ducă paranoia la cote maxime. Să zboare gloanțele ca albinele și să zburde sicarios precum mieii pe cîmpii. Totul susținut de jocul inteligent al unui păpușar pe care, dacă l-ar fi cunoscut, Machiavelli i-ar fi cerut un autograf și lecții particulare.

Mda, lăsați orice speranță, voi ce intrați la film. Departe de-a păstra linia asta elegantă, filmul se transformă destul de grotesc într-un “vai, dar planul n-a mers, am pierdut răpita și acum vom lăsa un singur băiat s-o găsească”. Stricta trecere dintr-una într-alta pare spectaculoasă, dar, supusă unei interogări logice, pare să fie calibrată pe nivelul de înțelegere al unei Dăncilă și pe nivelul narativ al unei Grapini.

Dar, fie, să admitem de dragul noii direcții – lupul solitar care rezolvă misiunea în ciuda tuturor obstacolelor –, merge și așa. Benicio del Toro poate să fie Terminator, Bruce Willis și 007. Periază deșertul, găsește fătuca pierdută, își stoarce creierii să vadă cum ar putea s-o ducă într-o zonă sigură.

Bine, nu vă duce capul să faceți un film care să combine acțiune și manipulare. Accept și misiune de salvare. Eu accept, dar comisia de triști care a trimis scenariul în producție, nu. Partea a treia a filmului insistă să sară cu fața înainte într-un morman de noroi, unde tragismul tîmp, coincidențele scremute și exagerările drese prin explicații puerile viermuiesc victorios.

Acolo unde privitorul se aștepta la nițică fugăreală, puțin suspans, ceva ciuruială și, eventual, dialog inteligent și prostire elegantă a urmăritorilor, filmul nu oferă mai nimic. Atenție, spoiler: l-am prins pe salvator printr-o coincidență rizibilă, l-am împușcat în cap, dar el nu moare pentru că, de fapt, i-am pus o pungă de pînză pe cap și i-am tras din greșeală în față. Așa că el scapă și, după un an, îl găsește pe plodul care l-a împușcat și îi propune să-l învețe să fie sicario, pentru că Sicario 3 va duce prostia la rang de artă.

Dacă ar fi avut măcar un dram de integritate artistică, Sicario: Day of the Soldado și-ar fi tras ultimul cadru direct în tîmplă.

Sicario: Day of the Soldado. R.: Stefano Sollima. Cu: Benicio Del Toro, Josh Brolin.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100