Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ajunge o bîtă la un Sicario de oale

Zoom Ajunge o bîtă la un Sicario de oale

Nu e nevoie să vedeți primul Sicario pentru ca al doilea, prin comparație, să pară slab. Sicario: Day of the Soldado știe să fie autonom și independent așa cum a fost Ianoș în noaptea nunții și își călăuzește spectatorii fără greșeală spre o asemenea concluzie. Și dacă, totuși, există oameni care principial simt nevoia unei comparații, foarte bine. N-au decît să-și aducă aminte cînd au văzut un perete proaspăt văruit și să facă toate comparațiile.

Marea problema a filmului nu e că e prost. E mai grav de atît. Un film prost îl accepți în final ca atare și, eventual, îl mîngîi milos pe cap, atent să nu te zgîrii la colțuri. Dar, după cum spuneam, Sicario: Day of the Soldado nu e gîndit tîmpit, e gîndit greșit. Scenariul, în loc să fie simplist și măcar vag coerent, așa cum îi stă bine unui film de acțiune, pare mai mult un experiment. Un soi de „hai să dăm un laptop unui băiat care suferă de tulburare tripolară și să vedem ce iese”.

Începutul, odată scăpat din chingile propagandei menite să fie pricepută și de cel mai nefuncțional analfabet care molfăie nachos în sală, promite. Pe scurt: teroriștii sînt răi, se dinamitează într-un Mega Image, dar mexicanii sînt și mai răi, pentru că ei i-au trecut pe teroriști granița. Prin urmare, să aducem un băiat priceput să bage zîzanie între paisanos, să se omoare cabron-ii între ei.

Sună frumos, nu? Mai un asasinat, mai o răpire, destul cît să ducă paranoia la cote maxime. Să zboare gloanțele ca albinele și să zburde sicarios precum mieii pe cîmpii. Totul susținut de jocul inteligent al unui păpușar pe care, dacă l-ar fi cunoscut, Machiavelli i-ar fi cerut un autograf și lecții particulare.

Mda, lăsați orice speranță, voi ce intrați la film. Departe de-a păstra linia asta elegantă, filmul se transformă destul de grotesc într-un „vai, dar planul n-a mers, am pierdut răpita și acum vom lăsa un singur băiat s-o găsească”. Stricta trecere dintr-una într-alta pare spectaculoasă, dar, supusă unei interogări logice, pare să fie calibrată pe nivelul de înțelegere al unei Dăncilă și pe nivelul narativ al unei Grapini.

Dar, fie, să admitem de dragul noii direcții – lupul solitar care rezolvă misiunea în ciuda tuturor obstacolelor –, merge și așa. Benicio del Toro poate să fie Terminator, Bruce Willis și 007. Periază deșertul, găsește fătuca pierdută, își stoarce creierii să vadă cum ar putea s-o ducă într-o zonă sigură.

Bine, nu vă duce capul să faceți un film care să combine acțiune și manipulare. Accept și misiune de salvare. Eu accept, dar comisia de triști care a trimis scenariul în producție, nu. Partea a treia a filmului insistă să sară cu fața înainte într-un morman de noroi, unde tragismul tîmp, coincidențele scremute și exagerările drese prin explicații puerile viermuiesc victorios.

Acolo unde privitorul se aștepta la nițică fugăreală, puțin suspans, ceva ciuruială și, eventual, dialog inteligent și prostire elegantă a urmăritorilor, filmul nu oferă mai nimic. Atenție, spoiler: l-am prins pe salvator printr-o coincidență rizibilă, l-am împușcat în cap, dar el nu moare pentru că, de fapt, i-am pus o pungă de pînză pe cap și i-am tras din greșeală în față. Așa că el scapă și, după un an, îl găsește pe plodul care l-a împușcat și îi propune să-l învețe să fie sicario, pentru că Sicario 3 va duce prostia la rang de artă.

Dacă ar fi avut măcar un dram de integritate artistică, Sicario: Day of the Soldado și-ar fi tras ultimul cadru direct în tîmplă.

Sicario: Day of the Soldado. R.: Stefano Sollima. Cu: Benicio Del Toro, Josh Brolin.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta