Dacă nu ați avut drum dinspre Cluj-Napoca spre Sibiu,
probabil căn-ați ajuns în week-end-ul trecut la Alba Iulia. Și rău ați făcut. Pentru că, încet-încet, orașul ăsta – care era doar un punct de plecare turistic spre alte locuri – devine un loc în care merităsăajungi. Ca săfiu cinstit, Cetatea Vauban din Alba Iulia aratăexcelent. Sigur, aratăla fel de bine ca o super-mașină, cu care ai vrea săte dai, dar la al cărei prețnici nu vrei săte gîndeși. În schimb, așa renovatăcum e, îți ia ochii. Iar dacăîn interiorul ei și prin șanțuri mai arunci niște sute de oameni costumați, ba în daci, ba în pretorieni, gladiatori sau nobilime romană, iese un festival destul de mișto. Și, timp de vreo trei zile, Cetatea din Alba Iulia a devenit un fel de loc în care istoria s-a făcut ghem și s-a derulat pe fast-forward de la daci și romani la perioada medievală, de la costumele austriece de secol XIX și pînăla actualii mici și nelipsitele cîntări în aer liber.
Exact ca în filmele americane de tipul history-fantasy,
în Cetatea din Alba Iulia s-au putut vedea, la distanțăde ore și sute de metri, concursuri de tras cu arcul, lupte de gladiatori sau un tîrg de sclavi, dar și jonglerii, dansuri medievale, kürtös kalács, kitsch-uri românești made in China, spectacol de lasere sau concerte cu muzicanți și bere la pahar de plastic. Sigur, la toate astea mai punem și una-două“conferințe” ori ateliere și expoziții de machete, ca sărespectăm și partea “culturală”, iar treaba e completă. Dacăte gîndești însăcăCetatea asta e de cîteva ori mai mare decît Centrul Vechi din București, dacăiei în calcul faptul căprintre dansatoarele alea nimfe unele erau bune cu spume, dacăte gîndești că(aviz gagicilor) gladiatorii ăia la bustul gol erau genul cu pătrățele și, mai ales (aviz tuturor) căprețurile sînt ca de periferia Bucureștilor (5 lei berea), chiar merităun festival de genul ăsta.
Totuși, una peste alta, au fost trei zile interesante.
Nu ai în fiecare zi ocazia săvezi o cetate în care nu doar zidurile și clădirile îți aduc aminte de o altăepocă, dar și sute de oameni costumați. Sigur, toatăchestia nu se vrea – bănuiesc – o lecție de istorie, ci mai degrabăspectacol și entertainment. Iar la asta, cel puțin, treaba e bună.
Dansul nimfelor, reeditarea unor bucăți de “războaie daco-romane”, luptele de gladiatori, dansurile medievale sau inedita punere în scenăa unui tîrg de sclavi – licitație cu strigare – sînt cel puțin cîteva chestii care trebuie reluate și la care ar fi bine săajungeți anul viitor. Mai ales că, la anul, nefiind campanie electoralăfix în perioada festivalului, cu siguranțăare săfie și mai mișto.
Cel puțin trupele de reenactment istoric antic, gen Terra Dacia Aeterna (Cluj-Napoca), Garda Apulum (Alba Iulia), Cohors III Campestris (Zalău) sau Grupp Storico Romano (Roma) doresc ca prin astfel de manifestări să aducă în atenția publicului larg și lecția de istorie antică ,,vie”. Membrii sunt voluntari ale căror costume se crează manual și la standarde antice (există în toate trupele istorici și arheologi consultanți și membrii activi). Festivalul de la Alba e unul mai ,,nou” existând și altele pe tot întinsul Transilvaniei noastre dragi.
Oricum, mulțumim Cațavencii ptr. că faceți reclamă unui fenomen foarte frumos și anume reenactmentul istoric antic.