Taman când prințul Charles se frăsuiește prin Transilvania
în numele veșniciei acestor locuri în care natura și tradiția se contopesc feeric, iar veșnicia născută la sat adastă pe pajiști comunale cu floră spontană, așa cum nu mai sunt în Europa de la începutul revoluției industriale, versanți întregi sunt defrișați în părțile sudice ale Făgărașului.
Wild Carpathia, pe care prințul Charles o crede sălășluind la suprafață, pe ulițe și păduri cu vedere la drumuri naționale, este în realitate acolo unde drumurile forestiere abia dacă ajung. Dincolo de terorismul ecologic practicat de Regia Națională a Pădurilor sunt văile chelite sălbatic, vizibile din satelit, un jaf care a dus la dispariția a mai mult de 50% din pădurile pe care le aveam când Ceaușescu dădea colțul în cazarma din Târgoviște.
Hemoragia verde trece spre portul Constanța cu consemn,
astfel încât camioanele cu bușteni nemarcați să nu fie opriți și controlați de Poliție pe drumurile patriei, pentru a putea fi îmbarcați fără prea multe complicații pe vapoare ce duc pădurile noastre în tot felul de țări arabe fără umbră. Proiectul cocălărimii care conduce și controlează totul în țara asta este vizibil dacă ne uităm mai atent la vizita în derulare a prințului Charles. Pe o parte a dealului îl îmbiem să contemple pădurea seculară, pe versantul celălalt o tăiem la ras, îmbinând astfel plăcutul cu utilul.
Uite-așa, Consiliul Județean Tulcea l-a invitat pe prințul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei să viziteze acest Amazon al Europei, ultimul bastion al naturii în fața civilizației secolului XXI.
L-a invitat și madam Plumb de la Mediu, mai nou și europarlamentara bio Daciana Sârbu. Sună bine, chiar dacă e cam limbă de lemn, însă și aici, ca în Carpații cei sălbatici, dincolo de frumoasele peisaje deltaice, pândește neantul. Sutele de cherhanale care împânzesc Delta, miile de plase de pescuit care sufocă apele și braconajul electric au distrus ecosistemele acvatice și biodiversitatea, astfel încât ghiolurile și canalele de aici au o biodiversitate asemănătoare cu a lacului Herăstrău.
Și fix acum, când auzim voci care spun că venirea prințului va salva Delta Dunării
din ghearele murdare ale braconierilor, există un lobby politic care împinge în Parlament o lege pentru a deschide din nou vânătoarea în Deltă. Iar toată această poveste, pe care ar trebui totuși să o afle și prințul Charles când va ofta la vederea apusurilor cu spirale de pelicani coborând spre cuiburi din tăria cerului, este spusă – chipurile – în numele populației locale, nu al clientelei politice care va face bani grei cu vânătorii străini.
Adică pe un canal – poligon de trageri la păsăret, pe celălalt canal – birdwatcher-i din Regatul Unit și de aiurea, veniți pe urmele dragostei nedisimulate a prințului Charles pentru România.
Pentru că aceasta este chintesența veșniciei mioritice: fiind negociabilă, e loc în ea pentru toată lumea până nu mai rămâne nimic.
