În 1976, într-un lagăr de reeducare nord-vietnamez, un prizonier politic fost ofițer acoperit în Sud scrie, de un an, bîntuit de fantomele celor pe care i-a ucis, raportul unei misiuni reconstituite din amintirile evenimentelor. Încearcă să explice, sincer, în primul rînd pentru el, ce s-a întîmplat, fără să se disculpe pentru acțiunile contradictorii ale trecutului. Dosarul gros de declarații și mărturisiri ale căpitanului căzut în dizgrație, compus din adevărurile și intimitățile pe care consimte să le recunoască, trebuie completat, însă, pe placul tovarășilor, și cu toate trădările asumate, pînă să fie acceptat de Comisar.
Jumătate asiatic, după mamă și copilăria în Vietnam, jumătate alb caucazian, după tatăl preot francez și niște ani de școală americană, agentul Revoluției a fost infiltrat în Saigon de serviciile secrete ca mînă dreaptă a unui general sudist. La fuga lui, cu familia, în SUA, spionul comunist primește misiunea să-l urmeze și să comunice cifrat orice mișcare reacționară din exil, dar, pe măsură ce timpul trece, prioritățile personale i se schimbă. Trăind printre refugiații vietnamezi din Los Angeles, în individul îndoctrinat de ideologia Vietcong-ului se dă o luptă interioară între loialitatea pentru Partid și propria conștiință influențată de beneficiile capitalismului, ca în oul bătut de tel, în care albul de la suprafață trebuie să se amestece cu galbenul de la interior. Pedepsit de la naștere să fie un paria, mixt rasial educat în sisteme cu principii și valori foarte diferite, opozant și simpatizant în proporții variabile al celor două regimuri, ce e el cu adevărat și cum va fi considerat de toți ceilalți, trădător sau erou?
Ca și protagonistul său, The Sympathizer este greu de caracterizat într-un singur cuvînt sau de categorisit într-un anume gen cinematografic. Ecranizare după romanul scris de un profesor american de origine vietnameză care a cîștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 2016, serialul tratează tragedia războiului din Vietnam într-o cheie comică neagră, suprarealistă. Primele trei episoade sînt directorate de un regizor sud-coreean, care găsește, desigur, suficiente paralele și similitudini cu conflictul coreean precedent.
Deși confuz și neinteligibil pe alocuri, pentru europeanul ignorant, The Sympathizer merită urmărit (mai ales) pentru măiestrie profesională: performanța actoricească a lui Robert Downey Jr. în patru roluri antagonice complet diferite, caricaturi de personaje ale sistemului american din epocă. E și Claude, necruțătorul ofițer CIA, responsabil, neoficial, cu toate treburile murdare ale Unchiului Sam în zonă, și Hammer, idealistul profesor de orientalism din LA care-i scrie discursurile lui Ned Godwin, politicianul demagog și corupt candidat în alegerile pentru Congres vînător de voturi de orice culoare, și Niko, scenaristul/regizorul de film de război care capitalizează hype-ul momentului, interesul publicului pentru subiect, filmînd unidirecțional, propagandistic, doar din unghiul/punctul de vedere naționalist, fără nici un interes față de perspectiva vietnameză a realității – o opinie nesemnificativă, de popor mic și fără putere, for sure.
Morala e un corolar al axiomei „Învingătorii scriu istoria“. Americanii au scris-o și predat-o pentru restul lumii, chiar și după ce-au pierdut în Vietnam.
The Sympathizer, 2024-, ficțiune istorică împachetată într-o dramedie neagră, creat de Park Chan-wook și Don McKellar după romanul omonim scris de Viet Thanh Nguyen, șapte episoade de 57-60 de minute, difuzat de HBO.
3.220 de vizualizări
