* În orice firmă normală, al cărei scop lucrativ este de a obține un profit cît mai consistent, atunci cînd consideră că anumite active merită protejate, conducerea va angaja un paznic sau mai mulți care să le păzească. Acest lucru nu este valabil, însă, în cazul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR), al cărei comportament de șeic arab este cunoscut în toată lumea creștină.
Companie de stat care dispune de un buget enorm din care ar trebui să construiască și să întrețină șoselele de pe tot întinsul patriei, CNADNR cheltuiește banul public pe orice altceva. În cazul de față, va plăti 51.150 de lei, cu TVA inclus, pentru „servicii de analiză de risc pentru servicii de pază“ în cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Brașov.
Analiza vizează, așa cum reiese din cerințele caietului de sarcini, între altele, „cadrul organizațional intern, politici și responsabilități privind securitatea fizică a unităților beneficiare; sursele de risc la securitatea fizică, zonele de impact, evenimentele produse și cauzele riscurilor identificate pentru unitatea evaluată, precum și potențialele consecințe asupra persoanelor și activității“. Niște formulări menite să înfierbînte imaginația, să-i zbîrlească părul pe spate și să-i dea senzația cititorului că CNADNR are de protejat, în regiunea Brașov, baze secrete NATO. Obiective care, dacă e să ne luăm după documentul citat, ar fi vizate de cine știe ce armate teroriste sau spioni de elită ai unor puteri militare ostile din filmele cu James Bond.
În fapt, în schimbul celor 50.000 de lei, compania vrea să afle cam cîți agenți de pază ar trebui să angajeze pentru sediile sale din județele care fac parte din Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov. Un lucru care s-ar putea stabili extrem de ușor prin consultarea listei de inventar a punctelor de lucru pe care le deține în zonă.
În ceea ce privește eventualele pericole, singurii de care ar trebui să se teamă cei de la CNADNR sînt șoferii furioși care își rup mașinile prin coclaurile intitulate drumuri naționale sau autostrăzi.
* Deși furnizorii de telefonie mobilă se bat în oferte de abonamente cît mai ieftine, cu cît mai multe minute de convorbire sau mesaje SMS, naționale și internaționale, incluse, Ministerul Afacerilor Externe se încăpățînează să le achiziționeze la suprapreț.
Instituția condusă de Titus Corlățean și-a propus să plătească, în baza unui contract public, suma de 169.354,84 lei (210.000 de lei cu tot cu TVA) pentru servicii de transmitere a mesajelor SMS către cetățenii care se deplasează în zone considerate de risc. Noroc de compania de telefonie mobilă care a cîștigat contractul și care, deși ar fi putut, nu s-a lăcomit să înhațe toți banii puși la bătaie. A venit cu o ofertă cît de cît onestă, 23.092,65 lei (28.634,88 lei cu tot cu TVA), cam de șapte ori mai mică decît bugetul estimat.
Inițiativa MAE de a avertiza cetățenii români din străinătate în legătură cu eventualele riscuri este lăudabilă, dar suma alocată pentru aceasta, foarte mare, îi strică tot fasonul. Căci ne aduce cu picioarele pe pămînt în minunata noastră țărișoară, în care la baza oricărei bune intenții se află un parandărăt comis în interesul superior al națiunii.
