Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

ANCA MORARU: „Acest an școlar va fi așa cum va ști fiecare să îl construiască“

Zoom ANCA MORARU: „Acest an școlar va fi așa cum va ști fiecare să îl construiască“

Am stat de vorbă cu Anca Moraru înainte de începerea noului an școlar. Liceul particular la care e directoare și-a luat, mi-a spus, toate măsurile de precauție înpotriva epidemiei. Totuși, a trebuit să pună lacătul la ușă, ca toate celelalte școli.

Cristian Teodorescu: Nici nu s-au deschis bine școlile, că s-au închis din nou. E bună măsura asta pentru toți sau trebuia luată la bucată?

Anca Moraru: Sînt diferențe foarte mari în țara noastră între mediul urban și cel rural, între școlile de stat și cele private. Mie îmi pare că modul de gîndire aplicat în luarea deciziilor cu privire la școli în această perioadă pleacă de la premisa că tuturor ne trebuie aceleași lucruri și ne sînt necesare și suficiente aceleași soluții. Această situație face ca o măsură unică de evaluare și o soluție unică să se dovedească ineficiente, nu doar pentru o categorie, ci, cel mai probabil, pentru toate. În opinia mea, sînt foarte puține măsuri care, aplicate în mod general, se dovedesc eficiente. Pentru ca o măsură să fie eficientă, ea nu trebuie doar să rezolve o problemă, trebuie să aibă în vedere și toate aspectele asupra cărora produce efecte. Să vă dau un exemplu: este mai mult decît evident de ce este o măsură bună să purtăm cu toții mască și să ne spălăm des pe mîini (avem cu toții mîini care se murdăresc și putem transmite sau recepta viruși prin nas și gură), nu este deloc evident de ce este o măsură eficientă ca într-o școală ce a implementat anumite măsuri de protecție împotriva îmbolnăvirii să fie luate aceleași măsuri ca într-o școală ce a implementat alte măsuri sau nu are nici o măsură. Ar mai fi un aspect, școlile peste vară s-au pregătit pentru cursuri față în față. Am plecat astfel de la premisa că învățarea față în față va fi susținută cît de mult se poate. De fapt, soluția aplicată a fost tot cea de trecere la sistemul online peste tot, ca și cum nu ar fi contat pregătirile făcute. Acum, sentimentul este că trebuie să ne pregătim pentru altceva, bănuiesc că urmează să vedem pentru ce.

C.T.: În alte țări din Europa se închid multe altele, dar nu și școlile. În Italia, e drept, s-au închis. Sînt însă francezii, bunăoară, mai imprudenți ca noi?

A.M.: Franța a avut de la început o strategie clară, realistă și comunicată în ceea ce privește învățarea. Anul școlar trecut, ea s-a numit „La continuité pédagogique“ pentru că asta își propunea – să nu se întrerupă învățarea. Anul acesta, principalul obiectiv, deduc eu, este menținerea siguranței și a sănătății pentru a putea merge fizic la școală. De asemenea, în Franța, diferențele dintre mediul urban și cel rural în ceea ce privește școala sînt mai mici decît la noi. Ce vreau să spun cu acest lucru este că există un obiectiv general și modalități de a-l pune în practică. Deci ideea nu este de prudență sau imprudență, este de a ști ce vrei și a avea un plan pentru acest lucru. În cazul nostru, îmi pare că nu știm ce vrem și, evident, nici pentru ce să ne pregătim. Rămîne și aspectul ilogic al contextelor educaționale în care sînt implicați copii: de ce nu este periculos să mergi la afterschool și este periculos să mergi la școală? Facem un exercițiu de imaginație? Ce concluzie va trage un elev de, să zicem, 8 ani cu privire la ce mediu este mai sigur și mai bun pentru el între școală și afterschool? Ce îi vom răspunde cînd ne va întreba de ce trebuie să meargă la școală din nou cînd în mod evident s-a descurcat și a învățat ceva/cumva și perioada în care nu a fost la școală? Dacă vrem să dăm valoare școlii, trebuie să o susținem prin stabilirea unor obiective concrete și a unei strategii prin care să le ducem la îndeplinire. Dacă nu, să ne asumăm consecințele alegerilor noastre.

C.T.: Ați avut cazuri de COVID la liceu printre profesori?

A.M.: Până în acest moment nu s-a îmbolnăvit nimeni. Nu pot decît să le mulțumesc colegilor mei pentru seriozitatea cu care au tratat măsurile de siguranță în această perioadă și să mă bucur că sînt toți bine, sănătoși.

C.T.: Elevii cum s-au descurcat?

A.M.: Cei mai mulți dintre elevi au înțeles foarte bine ce măsuri trebuie să respecte și le-au pus în aplicare fără insistențe din partea profesorilor. Noi am avut grijă să le comunicăm părinților înainte de începerea școlii care sînt regulile ce trebuie respectate și, din cît de bine am colaborat cu elevii, a fost evident că părinții ne-au sprijinit prin discuții și pregătire acasă. Grupul de vîrstă cel mai greu de gestionat din perspectiva respectării unor reguli stricte sînt adolescenții.

C.T.: Profesorii cu care am mai stat de vorbă se plîng de orele făcute la distanță, chiar dacă se văd și se aud cu elevii. Cum ți se pare experiența asta?

A.M.: Am un exemplu personal, apropo de dificultăți concrete în această perioadă. Eu, anul acesta, sînt diriginta unei clase a IX-a. Sînt toți elevi noi în LTN, dar, și dacă nu ar fi, tot s-ar aplica ce urmează să vă spun, fiindcă elevii se schimbă peste vară ca Făt-Frumos din poveste: eu nu i-am văzut niciodată la față, fără mască, decît la prima oră online, după primele două săptămîni de școală. Și nici ei pe mine. Este foarte greu să stabilești o relație în aceste condiții. Toate acele indicii pe care ochii le înregistrează automat, mimica, și care ne oferă informații despre interlocutor s-au pierdut. Acum petrecem timp punînd în cuvinte tot acest proces pe care îl învățăm acum împreună. Ca oportunitate, educația socio-emoțională are acum posibilitatea să ocupe un rol central în activitățile școlare. Sîntem în plin proces de schimbare și redefinire a ceea ce înseamnă învățarea. Chiar și la școală dacă am fi, fizic, tot ar fi diferit, fiindcă nu mai poți organiza lucrul în echipe, cu mutatul băncilor împreună, de exemplu. În același timp, elevii stînd acasă și avînd acces ușor la orice este de interes pentru ei, inclusiv jocuri pe calculator, în timpul orelor online este foarte ușor să le pierzi atenția, dacă tema lecției sau activitățile propuse sînt respinse, din diverse motive. Soluția pentru profesori este de a fi atenți în mod constant la feedback-ul și implicarea elevilor, iar pentru elevi asumarea unui rol activ în ceea ce privește învățarea.

C.T.: Părinții ce zic despre închiderea școlii?

A.M.: Părinții, în marea majoritate, și-ar fi dorit școala deschisă fizic. Au avut încredere în noi că ne-am pregătit bine pentru a reduce la minimum riscul de îmbolnăvire.

C.T.: Profesorii?

A.M.: Profesorii, din păcate, nu au avut un cuvînt de spus în ceea ce privește modul în care să se desfășoare școala în acest context. „Îți faci treaba“ / „nu-ți faci treaba“ este paradigma în care sînt evaluați dascălii. Mi se pare o foarte mare desconsiderare să pleci de la premisa că lucrurile pot fi evaluate în alb și negru. Profesorii din Liceul Teoretic Național învață, se schimbă și devin din ce în ce mai buni. Au făcut ore online încă din martie și, evident, fac același lucru și acum. În schimbări există oportunități și, dacă ești deschis, acesta este momentul pentru a le pune în practică. Trebuie însă să creezi un spațiu în care să încurajezi această abordare și să te sprijini pe colegi.

C.T.: Recunosc, dacă aș avea din nou copii mici, aș fi îngrijorat, nu din cauza școlii, ci din cauza părinților pe care-i vedem pe stradă nemascați și cu copiii de mînă.

A.M.: Eu nu merg prea mult prin oraș, însă în drumurile mele nu am mai văzut oameni fără mască de cînd purtarea acesteia este obligatorie. Probabil există și astfel de cazuri, iar soluția este o mai bună informare și reamintirea permanentă a regulilor. Este la fel ca în situațiile în care părinții traversează cu copiii de mînă prin locuri nemarcate, iar aceasta nu este nici pe departe o regulă nouă.

C.T.: Chiar și acum, cînd s-a stricat rău treaba, umblă adolescenți, nu adolescenții, în grup și fără mască. Nu le spune nimeni ce și cum sau tocmai fiindcă li se spune ies fără mască?

A.M.: Există cîteva explicații pentru care lucrurile se petrec astfel: nevoia de contact social în cadrul grupului este esențială pentru ei, rebeliunea împotriva regulilor, orice fel de reguli, este un proces specific vîrstei și au nevoie de el pentru a-și defini personalitatea. Mai este un motiv ce ține tot de psihologie: în adolescență, toți ne simțim invincibili. Un tînăr pe jumătate autonom are nevoie să simtă că nu i se poate întîmpla nimic rău. Are această nevoie pentru sănătatea lui psihică. Este o retrăire a momentelor de la 3-4 ani, cînd începe „nu“ și „nu vreau“. Evident că nu este un lucru real, dar prin sentimentul acesta începe să se construiască încrederea în sine. Simbolic vorbind, ceea ce are nevoie să știe este că va fi în siguranță și că este suficient de puternic, de bun. Dacă le explicăm astfel încît să înțeleagă că purtatul măștii le dă autonomie și îi face sănătoși și puternici există șanse mari ca această regulă să fie respectată. Dacă insistăm doar cu responsabilitatea socială într-un moment în care, din punct de vedere biologic, dar și psihologic, principala acțiune în care sînt implicate corpul și mintea este de creștere și dezvoltare, un proces intern, egoist, dacă vreți, regula va fi percepută ca o agresiune și va fi încălcată.

C.T.: Acest an școlar e pierdut?

A.M.: Acest an școlar va fi așa cum va ști fiecare să îl construiască. Învățarea se va produce, cu sau fără profesori, online sau offline, pentru că este un proces natural al ființelor umane aflate în creștere. Este în responsabilitatea noastră, toți cei implicați în educație, să nu ne lăsăm înlocuiți în viața elevilor de experiențe avute la voia întîmplării, pe Internet, prin jocuri sau rețele de socializare. Împăratul muștelor este o carte ce trebuie recitită în această perioadă, părerea mea.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    .. sau mai bine Regii Nisipurilor.. .

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]