Bogdan Stan este președintele Agenției Naționale de Integritate din 2015, decembrie, după ce fostul președinte al agenției, Horia Georgescu, a demisionat, fiind cam prins în niște dosare penale de la DNA. Cei care au urmărit cu ceva mai mare atenție și cu mai puțină exaltare supusă activitatea ANI, sub anteriorii doi președinți, sperau că, măcar în al 12-lea ceas, această instituție parajudiciară va beneficia de un suflu nou, de o abordare diferită și va scăpa, în fine, de mai micile sau mai marile ploconeli politice la care s-a obligat singură atât sub Cătălin Macovei, cât mai ales sub Horia Georgescu.
Numai că CV-ul celui de-al treilea
președinte al ANI ne spune clar că speranța într-un suflu nou se poate îndrepta mai degrabă spre tornadele din Bărăgan, căci, de fapt, Bogdan Stan este atât de mult implicat în sistem, încât a văzut cu ochii lui, fără să deschidă vreodată gura a împotrivire, că apreciați sunt cei care reușesc să răspundă prompt la comenzi.
Și, slavă Domnului, a avut ce vedea în cei nouă ani de când lucrează în ANI. Căci Bogdan Stan a aterizat în ANI în decembrie 2007, după un scurt stagiu de doar 11 luni ca avocat, direct pe postul de consilier personal al președintelui ANI, la acea vreme Alexandru Cătălin Macovei. S-a descurcat atât de bine pe post de consilier, încât în 2008, în iunie, a devenit inspector de integritate. Iar aici s-a descurcat de-a dreptul remarcabil, căci după numai o lună, în iulie 2008, devenea deja șef de serviciu. Jos pălăria!
Doi ani ca șef de serviciu l-au calificat pe acest Făt-Frumos pentru o funcție de director în cadrul ANI, funcție pe care a și deținut-o între iunie 2011 și aprilie 2012. Din nefericire, pentru funcție, a părăsit-o și pe aceasta repede, pentru poziția de vicepreședinte al ANI, sub directa conducere a lui Horia Georgescu și până în decembrie 2015, când a devenit el însuși președinte al ANI.
Așadar, Bogdan Stan a fost martor
tăcut și complice la toate lucrurile pe care ANI le-a făcut cu jumătate de turație, la cele pe care le-a făcut prost, la cele pe care le-a ținut sub preș, prin sertare sau prin seifuri bine ferecate.
Cea mai rușinoasă înfrângere a ANI, cu Horia Georgescu pe post de președinte și berbece, și cu Bogdan Stan pe post de vicepreședinte, a fost cea din lupta absurdă cu Mircea Diaconu.
Pur și simplu, celor de la ANI, și în special lui Horia Georgescu, nu le plăceau nici mutra și nici candidatura lui Mircea Diaconu. Mai ales că aceasta cam încurca socotelile de independentă ale Elenei Băsescu. Așa că ANI s-a aruncat, cu președinte, vicepreședinte și o grămadă de juriști crescuți prost pe la particulare, în lupta cu legea. Căci atunci cu legea s-a luptat, iară nu cu un fost membru de partid care a pornit în campania pentru europarlamentare pe cont propriu. Toate instanțele (și n-au fost puține la număr) i-au dat dreptate lui Mircea Diaconu și au cam șters pe jos cu puțina știință de carte a președintelui, vicepreședintelui și juriștilor ANI.
Dar nu-i nimic, n-a fost decât o bătălie,
războiul cu incompatibilii a continuat neabătut. Cu anumiți incompatibili, adică cei care greșiseră amarnic alegând partea eronată a baricadei politice. Ani de zile, atât sub Macovei, cât și sub Georgescu, sub privirele hămesite și dornice să prindă șpilul ale lui Stan, oamenii fideli președintelui Băsescu au fost tacit protejați. Primari, parlamentari și miniștri ale căror declarații de avere sau de interese săreau în ochi și unui ageamiu au fost lăsați în pace. E drept, în cazul unora s-au făcut cercetări de către inspectorii de integritate, dar dosarele au fost părintește ținute deoparte. Iar dacă împricinatul ieșea de sub aripa protectoare, zbuf, apărea brusc și dosarul la care se muncise pe șest ani de zile. De cele mai multe ori, însă, ANI reușea un comunicat sforăitor, urmat de pierderea procesului în instanță. S-a întâmplat primarului Tulcei, i s-a întâmplat și primarului Sibiului, ajuns între timp președinte, iar lista este nesfârșită. Nu contează, ANI a mers mai departe, legându-se de nimicuri ușor demontabile în instanță și ignorând marile averi bătătoare la ochi.
Ultima înfrângere a ANI
este cea din disputa legală cu Petre Roman. Declarat incompatibil și mazilit cu repeziciune din scaunul de deputat, Roman a câștigat, definitiv, în instanță. Acum și-a reluat activitatea de parlamentar și are de primit aproape 90.000 de lei indemnizații restante, pentru perioada în care nu și-a putut exercita mandatul obținut la alegerile din 2012. În mod normal, ANI ar trebui să se scobească prin buzunarele fostului președinte Horia Georgescu și să verse Parlamentului suma pe care o are de încasat Petre Roman. Numai că așa ceva nu se va întâmpla de bunăvoie. Cel puțin nu atâta vreme cât pe ultimii doi președinți ai ANi îi va lega nu doar precaritatea cunoștințelor juridice, ci și apartenența la clubul select al executanților de ordine care au absolvit, la un anumit moment al vieții, varii cursuri ale Academiei Naționale de Informații, obținându-și pe bună dreptate diplomele de oameni ai sistemului, disponibili oricând pentru servicii mai mari sau mai mici.
