Cînd iei la cercetat din urmă lucrurile, o mulțime dintre cele mai oarecare întîmplări se transformă în semne prevestitoare. Iar dacă te oprești asupra unui an ca 1913, treaba se complică și mai mult. Fiindcă e anul dinaintea furtunii aduse de primul mare război al secolului 20. Neamțul Florian Illies, care e jurnalist, istoric al artei și, nu în ultimul rînd, romancier, a scris cronica anului 1913, într-o carte care a fost cel mai mare succes de librărie în Germania, în 2013, și care de atunci a făcut furori în întreaga lume. Foarte bine scrisă și excelent adusă pe românește de Vasile V. Poienaru, cronica ultimului an de pace poate fi citită și ca un roman alcătuit din nenumărate piese de puzzle în care trec pe sub ochii noștri celebrități recunoscute sau viitoare, într-un vîrtej al întîmplării și, deopotrivă, al destinului.
E anul în care doi tipi cît se poate de oarecare, un pictor austriac necunoscut, pe nume Hitler, și un georgian cu acte false, care își spunea Stalin, s-au întîlnit, poate, în plimbările lor într-un celebru parc din Viena. A fost, dacă a fost, singura oară cînd cei doi s-au văzut față în față. Ulterior n-au mai lucrat decît prin interpuși.
E anul cînd un puști, Louis Armstrong, în vîrstă de 12 ani, ajunge într-o școală de corecție, fiindcă a tras cu un pistol de furat în întîmpinarea Anului Nou. Aici, micul delincvent primește o trompetă de care se îndrăgostește imediat și iremediabil. Dintre celebrități, Thomas Mann suferă o înfrîngere la Berlin cu piesa lui, Fiorenza, aplaudată amical în sală, dar desființată de criticul Alfred Kerr în presă. Ceea ce îl sperie însă cel mai mult pe Thomas Mann e acuzația criticului că piesa ar fi „lipsită de bărbăție”. Să fi aflat Kerr de homosexualitatea pînă atunci bine ascunsă a celebrului scriitor?
Întrebarea care-i frămîntă pe mulți e dacă nu cumva anul 1913 n-o fi unul aducător de ghinioane. Superstițiosul compozitor Arnold Schönberg e terorizat de această ipoteză. Chiar dacă va trăi încă 38 de ani, intuiția nu l-a înșelat prea mult: în acest an va primi o palmă în public, la premiera unui spectacol, la Paris.
În acest an, Kafka o va cere de două ori în căsătorie pe prietena lui Felice Bauer, cea căreia îi scrie febril și de cîte trei ori pe zi. În ciuda acestui devastator amor epistolar, Kafka se teme să se apropie fizic de iubirea vieții sale, astfel încît căsătoria n-are loc, din cauza indeciziei sale.
Din cînd în cînd aflăm cîte o știre de interes general, care în acel an n-a stîrnit mare interes. Una dintre ele e că la fabrica de automobile din Detroit a lui Henry Ford a fost inaugurată linia de producție, ce-o mai fi și asta.
În schimb, regăsirea tabloului lui Da Vinci, Mona Lisa, furat de la muzeul Luvru în 1911, face înconjurul lumii. Tabloul, care ajunsese în Italia, se întoarce la Paris, într-un marș triumfal.
În același an, autoritățile austriece îl dau în urmărire pe unul Adolf Hitler, cu domiciliu necunoscut, pentru sustragere de la serviciul militar. Pictorul ratat a fugit la Berlin, unde locuiește într-un cămin de bărbați.
Arhiducele Franz Ferdinand primește însărcinări militare din partea unchiului său, împăratul Austro-Ungariei, și, în așteptarea momentului cînd îi va lua locul pe tron bătrînului Franz Josef, împușcă mii de păsări la vînătoare. Automobilul său de protocol, pentru care arhiducele a făcut o pasiune, are spițe de aur.
Illies știe ce să anticipeze și ce nu în această carte. Îți dezvăluie semne, fără să insiste asupra lor, dar aducîndu-le epic din condei într-un întreg palpitant și impresionant al anului dinaintea începutului furtunii care avea să cuprindă lumea.
Florian Illies, 1913. Vara secolului, traducere de Vasile V. Poenaru, Editura Polirom, 2016.
Nu am citit-o inca, dar multumesc de recomandare.
Pe aceeasi tema, Bela Zombory-Moldovan, The Burning of the World, doar ca e cu un an dupa.