Anul morții

Capacitatea primarilor, consilierilor, directorilor și directorașilor de a construi lucruri pe ultima sută de metri înainte de alegeri e absolut remarcabilă și ar merita studiată îndeaproape de oamenii de știință, așa cum se studiază genele alea de salamandră care te ajută să-ți crești un membru nou de la zero după ce ți-a fost retezat. Sub umbrela nopților tot mai lungi de septembrie îmi închipui funcționărașii cu pantofi de piele, cămășuțe albe și mînecile suflecate pînă la cot cum nădușesc să înalțe borduri mai semețe și mai falnice decît orice bordură cunoscută pînă acum de om ca să-și păstreze dreptul de a nu face nimic. Se sudează coșuri de gunoi pe stradă. Se asfaltează cauciucat rădăcini de pomi. Se construiesc stații futuriste de autobuz în locuri unde pînă acum oamenii foloseau frunze de brusture ca să se ferească de toropeala soarelul. Se construiesc pasarele. Aproape s-a terminat trenul expres de Otopeni. Aproape s-a terminat metroul din Drumul Taberei. Aproape s-a terminat pasajul Ciurel. Cu școala mai e cum mai e, se mai și moare, dar alegeri e musai să se țină, altfel niște oameni o să-și dea duhul făcînd ce-ar trebui să facă, fiindcă nici Roma n-a fost construită într-o zi, dar ar fi putut fi dacă a doua zi erau alegeri.