În urmă cu patru ani la mine în bloc a început să adie briza caldă a reabilitării termice. Pensionarii visau cu ochii deschişi la iernile în care nu vor trebui să mai pună nimic peste palton. Preşedintele de bloc prezenta reabilitarea ca pe un succes al administraţiei sale şi cerea un nou mandat. Timp de cîteva săptămîni, familiile tinere şi-au făcut planuri cu banii pe care îi vor economisi de la întreţinere în lunile de iarnă, iar familiile mai în vîrstă, după un pahar de vin, au umblat în curul gol prin faţa repartitorului din dormitor, înţepenit la 0,5.
Din alte sectoare veneau veşti bune: nu se poate reabilitare fără termopane noi. Aşadar, vom avea şi termopane la toate ferestrele. O fi construit Ceauşescu cartierul Ghencea, dar Poteraş l-a reabilitat în ochii locuitorilor săi. În acest timp, facturile creşteau, căci oamenii aşteptau plăcile de polistiren cu înfrigurare. În primăvară, odată ce au înflorit ghioceii, au încolţit şi primele temeri. Se pare că nu e chiar aşa, spuneau vecinii, se pare că trebuie să dăm şi noi nişte bani: un 20, un 30 la sută, aşa auziseră unul şi altul pe la prieteni şi rude din alte cartiere… Însă mai repede puteai să ştergi petele de motorină de pe o rochie de mireasă decît le-ai fi şters lor zîmbetele de pe buze. Nu-i nimic, dăm bani dacă e nevoie.
Ideea e că anii au trecut şi de atunci, din 2008, am tot dat bani la şeful de scară în fiecare lună pentru acel avans necesar anvelopării blocului nostru. Cum suma nu era totuşi foarte mare şi se camufla foarte bine pe factura de întreţinere, mulţi locatari şi-au amintit de ea abia cînd criza mondială a ajuns şi la scara noastră.
Cu greu îl va putea scoate cineva pe Poteraş din inimile locuitorilor sectorului 6, dar şi mai greu ar fi fost să-l scoată din mîinile lor atunci cînd a început şi el înveloparea blocurilor. Pentru că lucrul s-a făcut fără nici o noimă şi e greu de găsit o noimă – chiar şi plecînd de la faptul că planul a fost pus la cale de Poteraş – pentru care, să zicem, dintr-un bloc de şase scări doar scara a doua sau a treia a fost izolată termic, celelalte nefiind pe lista de izolare în anul respectiv sau în cel care urma. Eu locuiesc într-un bloc cu opt scări şi doar una dintre ele a fost anvelopată. De ce? Probabil i-am tortura de pomană pe cei de la Primărie, că n-ar putea să ne zică ceva cu sens.
Atît de mult ne-am dorit noi, ce de la blocul C68 din Ghencea, să avem lipit polistiren pe bloc încît, după vreo doi ani de contribuţie pentru fondul acela din care să se dea avans la izolare, am ajuns să retragem acum, înainte de sărbători, aproape 2.000 de lei de căciulă. (Tot 2.000 a luat şi frigurosul domn Nelu, de la ap. 25, chiar dacă poartă două căciuli.)
Probabil, credeţi că ne-am retras banii pentru că am renunţat, pentru că nu mai avem speranţă, pentru că sistemul ne-a învins… Nimic mai fals. Ne-am încrezut ca proştii într-o listă apărută pe site-ul Primăriei sectorului 6, cu blocuri care vor fi reabilitate de la bugetul local în perioada 2011-2013. De unde să ştim că, între timp, odată cu moda fondurilor europene ajunsă în Bucureşti acum o lună şi ceva, fiecare primar dă semne că a luat boala lui Poteraş: se uită în gol ore în şir şi pare că a paralizat. De ce se întîmplă asta? Pentru că, dacă de acum înainte fac anveloparea prin fonduri europene, scutind deci astfel bugetul local de nişte bani, bucureştenii vor trebui să contribuie şi ei cu 10-20% din lucrare. Dar, zice unul ca Onţanu, oare cei care plătesc acum nu se vor simţi nedreptăţiţi şi vor da Primăria în judecată? Ba da, au zis alţii. Şi mai e ceva: dacă e un nebun care nu vrea să dea bani, acei 10-20%, anveloparea nu se face. Aşa că, o vreme măcar, mai bine stăm.
Vecinii mei deja vorbesc că ar trebui să strîngem bani în fiecare lună.
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
