Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Apocalipsa. La Caracas

Zoom Apocalipsa. La Caracas

Cînd romanul ține locul istoriei recente și al știrilor necenzurate dintr-o țară atît de agitată și cu o faimă sinistră cum e Venezuela, curiozitatea te face să-i treci cu vederea slăbiciunile. Îl citești ca pe o relatare de la fața locului, cu o aviditate deloc literară. Cu primul ei roman, Karina Sainz Borgo, jurnalista venezueleană care s-a autoexilat în Spania, răspunde chiar din titlu unei asemenea curiozități. Șansa face ca autoarea să aibă și talent, nu numai dorința onestă de a da seamă despre ceea ce se întîmplă la ea în țară.

Altfel, ceea ce aflăm din surse independente despre Venezuela de azi e că acolo criza, inflația și corupția sînt atît de mari, încît pînă și hîrtia igienică se vindea la negru și că după ultimele alegeri avea doi președinți. Unul, Nicolás Maduro, urmașul și continuatorul lui Hugo Chávez, celălalt, Juan Guaidó, președintele Adunării Naționale din Venezuela. Maduro a fost recunoscut ca președinte (reales) de 20 de state, printre care Rusia, China și Turcia, în vreme ce Guaidó a fost recunoscut de 50, majoritatea țărilor europene și Statele Unite. Ceea ce se mai știe e că, dintr-o țară în care se refugiau persecutații dictaturilor sud-americane, Venezuela a ajuns țara din care opozanții regimului fug pe capete, din motive politice, iar protestele împotriva regimului sînt întîmpinate cu gloanțele și fumigenele Poliției și ale armatei.

În romanul ei, Karina Sainz Borgo nu intră în detalii politice, aflăm aici pur și simplu că Venezuela a căzut pe mîna Fiilor Revoluției, care au aruncat-o în sărăcie lucie, au înlocuit domnia legii cu legea terorii și ucid, jefuiesc pe cine au chef, sub acuzația că s-ar opune revoluției sau ordinelor Comandantului Președinte ajuns la patrulea mandat. Brațul armat al Fiilor sînt niște trupe motorizate compuse din găști de motocicliști care, de cînd statul nu mai are cu ce să-i plătească, își iau plata la drumul mare de la cei ce le ies în cale. În afara Fiilor, însă, mai apar și bande de „tovarăși de drum“ care controlează piața neagră din Caracas, terorizînd locuitorii. Într-un asemenea decor apocaliptic, în care viața zilnică a devenit o cursă cu obstacole pentru supraviețuire, se poate întîmpla orice, încît romanul ia întorsături tot mai rocambolești care, aici, par cît se poate de verosimile. Astfel că literata Adelaida Falcón, redactor de carte care tocmai și-a înmormîntat mama, se vede aruncată în stradă de niște bandite analfabete care se fac stăpîne pe apartamentul ei. Întîmplările prin care trece sau la care e martoră protagonista se succed rapid, iar ea le povestește tot mai precipitat, eliptic, ca într-un reportaj de la fața locului bîntuit de dezastre. Sau ca o relatare de pe frontul care a devenit orașul zguduit de ciocnirile dintre cei ce îndrăznesc să protesteze și Gărzile Naționale. Cocktailuri Molotov contra gloanțelor și grenadelor fumigene. Morți, răniți în agonie, bătăi sălbatice și arestări cu de-a sila. Curaj sinucigaș, disperare, lașități, indignare neputincioasă, furturi din disperare comise de victime în paguba altor victime.

La Caracas va fi mereu noapte, un roman despre cum să pierzi totul, inclusiv ultimul dram de demnitate, și cum să găsești o cale de scăpare dintr-o lume în care au fost anulate drepturile elementare, iar revoluția a ajuns alt nume pentru condamnarea la moarte fără drept de apel a celor ce mai cred în libertate. Un roman al disperării fără leac, pe care libertatea exilului nu face decît s-o adîncească.

Karina Sainz Borgo, La Caracas va fi mereu noapte, traducere și note de Alina Cantacuzino, Editura Polirom, 2022.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta