Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Arsenie Boca și biznis-creștinismul

Zoom Arsenie Boca și biznis-creștinismul

Nu-s vreun habotnic și nici măcar un creștin practicant. Ba chiar, dacă mă gîndesc bine, nu prea halesc cultul popilor și, în general, religia ca formă de organizare a bărboșilor în jurul banului.

Am lăsat însă în urmă prejudecățile, instinctul de caterincă și chiar propria-mi logică ori rațiune. Mi-am impus să uit imaginile de la tv cu chipul lui Arsenie Boca, ce a apărut ba într-un cartof tăiat, ba în igrasia de pe peretele unei case dintr-o mahala bucureșteană, ori toate celelalte „știri“ create în scop de audiență. În fapt, nici nu plănuiam să scriu despre mica excursie. Am decis să merg pînă la Prislop pentru că-i promisesem mamei că o însoțesc și pentru sufletul eliberat al tatălui meu.

Ce se întîmplă însă la Mănăstirea Prislop

și în zonă nu are, după umila mea părere, nici o legătură cu credința, religia ori valorile ce-i sînt atribuite lui Arsenie Boca. E un adevărat dezmăț financiar și un melanj de ipocrizie, lipsă de educație, prostie și bănet. Bănet, nene, cît încape. Asta a devenit Arsenie Boca, un fel de sfînt făcător de lovele, care de-ar ști ce se întîmplă la locul lui de veci ar face flick-flack-uri și piruete la doi metri sub pămînt.

De cum te apropii de mănăstire, în ultimele două sate, Silvașu de Jos și Silvașu de Sus, ai parte de primele minuni. Toate casele, ca prin miracol, au renunțat la număr și au fost botezate Casa Vasilică, Casa Mărioara ori Casa Catrinel, și așteaptă cuminți să fie luate în primire, contra cost, de vreun creștin turist. Cam tot de pe acolo începe și haosul rutier. Coloane cu sute de mașini și autocare, venite din toate colțurile țării, se petrec și se înghesuie pe drumul îngust. E faza de creștinism auto, în care cuvîntările șoferilor de „Doamne ajută!“ se iau la întrecere cu cele de genul „În pizda mă-tii!! Unde ți-ai luat carnetul, la Pitești?“. Mai un mic blocaj, mai o pauză de înjurături, o gură de apă și, în final, ajungi într-o vale unde a fost improvizată o parcare. Un domn polițist dirijează mașinile spre parcare. Nu pe toate, căci creștinul șmecher și creștinul cu pile pot merge înainte, dacă vor, chiar pînă în buza mănăstirii.

Puhoiul de oameni, marea de mașini parcate

și drumul ce duce spre mănăstire, ticsit cu chioșcuri, magazinașe, tarabe și grătare din care adie mirosul de friptane, îți dau senzația că ai nimerit la un bîlci, la un talcioc ori tîrg de mașini și nicidecum la o mănăstire. Doamne, asta da minune! Am venit la Arsenie Boca și am nimerit în Vamă. Cei doi sau trei kilometri ce au mai rămas pînă la intrarea în mănăstire sînt un adevărat calvar. E o asemenea căldură încît pînă și transpirației i s-a făcut cald și, pășind cu atenție printre creștini, cerșetori, habotnici și mașini, încerc să rămîn atent. Dar, nț, nu se poate. Atenția se pierde și privirea îți fuge, bezmetică, ba la taraba cu mici și friptane, ba la magazinul de unde se poate lua bere, ba la florăriile improvizate, la magneții de frigider cu Arsenie Boca, la icoane, iconițe și toate celelalte sute și mii de chipuri cioplite ale părintelui Boca. Iarmaroc, nene! Ortodoxie în toată splendoarea. Cultul Arsenie Boca, precum creștinismul, are mai multe ramuri. există asociații ce-i poartă numele, ONG-uri ce i se închină, toate înșirate pe drumul în care afacerea și cerșetoria se împletesc și se completează pînă cînd orice distincție între ele dispare. Două mașini încearcă să-și facă loc una alteia. Un țigan dirijează un merțan, iar în tot vacarmul se aud înjurături ca la un meci de fotbal. Las în urmă taraba cu friptane, cea cu tradiționalele crêpes „la dolce vita“, las taraba cu casete cu muzică și toate celelalte mici biznisuri creștinești și, printre gunoa- iele, tonele de gunoaie, ce decorează drumul de ambele părți, ajung la intrarea în mănăstire.

În sfîrșit, am ajuns,

îmi zic cumva ușurat, fără să am habar ce mă așteaptă. Mă uit nedumerit la plăcuțele cu indicații, la taraba la care se vînd năframe, cînd, deodată, în fața ochilor îmi apare o coadă mare, una cum numai în vremurile bune ale comunismului, cînd se băga ceva la Alimentara, mai vedeai. Și, ca totul să fie bine, aflu că nici măcar nu e coada la mormîntul lui Arsenie Boca, ci coada la apă sfințită. În mod normal m-aș fi întrebat de unde au ăștia atîta apă, căci fiecare om pleca cu bidoane ori plase pline cu sticle de acolo. Am decis însă, pentru vizita asta, să mă despart de logică ori rațiune, așa că n-am mai întrebat nimic. Renunț la statul la coada de la apă, cu gîndul că vom sta la întoarcere. Urcăm cîțiva metri și dăm de un gard al jandarmeriei. Ne e indicat să facem stînga, pe drumul cel lung, căci pe cel scurt au acces doar gravidele, bolnavii, cei cu copii mici, precum și cei cu pile mari. Am ajuns la coadă și, pfui, după o scurtă aproximare, am conchis că sîntem undeva între poziția 2.000 și 2.500 la rînd. Era deja aproape ora 11 și, după nici cinci ore de stat la coadă, în porțiuni umbrite și altele în plin soare, am ajuns la mormîntul lui Boca, cel nou, cu filigorie, bodyguard și măicuță cu îndrumări. Am ajuns în fața crucii, iar cei doi, bodyguard- ul și măicuța ocoșă, nu știau cum să-și dea rînd la sfaturi și îndrumări. „Haideți, mai repede“, zice bodyguard-ul fără mușchi, în timp ce măicuța îl dublează cu un „Haideți, cîte doi odată, repede, pupă crucea“. După cîteva ore de stat la coadă ai fi avut timp, la mormînt, să zici jumătate de tatăl nos- tru. Adică tatăl. Sau nostru. La coborîre am observat că niște unii stăteau cu mîinile pe copaci, în timp ce alții aruncau bani la rădăcina lui. eram deja atît de obosit, de- zamăgit și scîrbit de tot ce se întîmplă acolo încît am renunțat și la curiozitatea de a întreba care-i faza cu arborii.

Același drum la întoarcere, aceleași înjurături,

claxoane, tarabe, mici, friptane, magneți, clătite și întregul bîlci. Mi-l și imaginam pe tata care, de-ar mai fi trăit să mă vadă fă- cînd excursia asta, ar fi zîmbit ori chiar ar fi rîs de mine și mi-ar fi zis, ca de fiecare dată cînd făceam vreo prostie: „Copile, dacă atît te-a dus capul…“

N-a fost însă chiar degeaba. La întoarcere, reînarmat cu logica și rațiunea la care renunțasem pentru excursia asta, m-am dus și mi-am cumpărat Sein un Zeit. sper doar să nu-mi apară chipul lui Arsenie Boca undeva printre rîndurile lui Heidegger.

15 comentarii

  1. #1

    Vezi cum e, fiecare vede ce vrea sa vada. Daca spiritul nostru balcanic a transformat un pelerinaj intr-un balci (in exteriorul manastirii!) nu este nimic nou: la fiecare pupat de moaste gasesti acelasi lucru. Iar daca ai stat la coada este pentru ca foarte multa lume CREDE in harul unui om intradevar sfant. Si totusi nu cred ca nu ai remarcat atmosfera retinuta, ordinea si disciplina cu care se sta la acea coada (fara imbrancelile si inghesuiala obisnuite la pupatul de moaste). Iar acea “apa sfintita” de care pomeneai nu este decat un izvor cu apa potabila.
    Sa stii ca eu in mod sigur halesc mult mai putin decat tine cultul popilor, dar la mormantul lui Arsenie Boca am fost de doua ori si probabil ma voi mai duce. Pentru ca Arsenie Boca a fost un PREOT CU HAR, spre deosebire de tagma popilor pe care ii dispretuiesc din toata inima. Iar energia pozitiva (vibratia inalta) cu care te incarci in acel loc merita chiar si statul la coada! Ma consider un om informat, care are o idee despre aura energetica a fiintelor sau frecventele de vibratie ale creierului omenesc.
    PS. Daca ajungeai la Prislop in jurul orelor 14.30-15.30 mergeai cu masina pana la poarta manastirii si stateai la coada 3 minute! Nu garantez acelasi lucru in veek-end sau la sarbatori religioase.

  2. #2

    multi prosti ai doamne ,inainte de a ma duce la cei drepti nu va pot vindeca de nimic dar va spun voua cind o sa trec in lumea celor drepti ,o sa va vindec de prostia neamului.

  3. #3

    Asa e la moashte din Indonezia pana in America. Cum adica “nu are legatura cu religia”? Asa e religia!

  4. #4

    Secretul pelerinajelor sta in ignorarea celor lumesti dinafara manastiri , iar marele secret sta in rugaciunile pe care le faci pana la cruce (sau moaste ) – si in timpul cat mai indelungat petrecut in curtea manastiri ( nu in viteza de a te duce rapid , pupi crucea si fugi – ca De ! nu ai timp ).

  5. #6

    de asemenea urasc si eu din tot sufletul tot ce s a construit material in jurul acestui mit si nu mi place sa vad cum foloseste biserica si comerciantii acest mit pentru a si creea beneficii materiale , dar dincolo de acesasta tiganeala , pentru ca am fost acolo , subit chemat de ceva anume nicidecum de reclamele tv , am simtit pacea si linistea in suflet , de asemenea ce am cerut s a implinit , dar nu trebuie sa cereti procopseala ca nu veti primi , de asemenea , am simtit energie sa pot urca o ora de mers pe jos in conditiile in care eu daca urc 100 de metrii scot limba ,deci dupa o ora de urcat nu am simtit oboseala

  6. #7

    Da, e plin de energie pozitiva de nu mai poti! Nazimaicutele care mai ca nu dau oameniii cu capul de cruce si ghideaza “alesii” pe varianta “scurta”. Poate fi vibratia cat de inalta, e anulata de mizeria care se intampla acolo, sub pretextul “minunilor”. Asta nici macar nu mai e credinta, e misticism.

  7. #8

    Apreciez spiritul critic si inteligenta obiectiva a acestui domn pe care il cunosc personal dar sunt dezamagita…..confunda marfa cu ambalajul…..nu a putut sa se bucure si sa simta incarcatura energetica si pacea sufleteasca si spiritul acestui platou mirific…..in care ne pastoreste spiritual acest mare duhovnic considerat de unii oameni sfant.

  8. #9

    Religia … nu are nici o treaba cu Dumnezeu. Religie fara Dumnezeu nu ar putea exista. Dumnezeu fara religie poate exista oricand. Religia este cea mai veche afacere din lume, care inca este profitabila. Desi in perioada inchizitiei ne-a tinut legati tehnologic (“crede si nu cerceta”), deci ne-a tinut in loc … are si partile bune. Multi simt nevoia sa creeze un cult , sa se simta ca e cineva care face sa li se intample lor una alta … e psihicul lor, nu toti putem fi educati , sa intelegem ca intamplarile noastre sunt efectele actiunilor noastre. Multi nu au educatie sau principii solide, si atunci este imperios necesar sa creada intr-o forta suprema, care , daca fac rau (crime, furturi,etc) ii va pedepsi – religia propaga aceasta idee, si sunt ok cu asta atat timp cat ii tine pe cei fara educatie si fara principii sa nu dea in cap vecinului. Ca e plin de prosti care sa dea bani la culte , e altceva … nu ma afecteaza pana la un punct. Acel punct este ca biserica nu plateste taxe si ca are un cuvant de spus in multe chestii (evident, controland marea masa a needucatilor, controleaza de multe ori si alegerile electorale, cel putin partial – asta confera religiei o putere asupra politicii, ceea ce nu e bine). Eu insa am invatat sa ignor, sa ii accept pe aia care isi iau de la gura sa doneze la un popa care conduce un Mercedes de teren. Cumva religia inca e un rau necesar pentru multi oameni … si isi are locul ei… E pacat ca populatia e atat de usor de controlat cu “minuni”, “moaste” si alte rahaturi de astea inventate…. Unii dintre ei habar nu au ca Isus a fost introdus la vreo 100 de ani dupa formarea religiei crestine…. Toti se minuneaza de “lumina” de la Ierusalim care se aprinde singura… e drept ca religia pastreaza secretul asta, dar nimeni nu accepta ca se poate realiza chestia printr-un proces chimic simplu… in fine…. Sunt multe, dar oamenii au nevoie sa creada in ceva mai puternic … pacat ca asa li se fura banii, pacat ca se taraie in genunchi in jurul bisericilor… degeaba..

  9. #10

    A.B. e un personaj fabricat ca si Rasputin, e exagerat, deci e inutil!

  10. #11

    M-a intristat articolul domnului Cristorian. Un lucru se cade a fi mentionat: toate tarabele cu mici, bere, fripturi si alte asemea lor sunt situate in afara manastirii, pe terenul public sau particular. Ce sa faca manastirea? Sa-i de-a in judecata pe proprietari? La Mânăstirea Prislop merga oameni de diferite categorii si paturi sociale. Unii merg pentru a se ruga, unii cu necazuri si incarcari grele, alti pentru curiozitate.

    Va intreb pe dumeavoastra, care ati spus ca maicutele sunt neprimitoare: Daca ati avea zilnic musafiri din zori si pana in noapte, unii galagiosi si nedusi la biserica, cum ati reactiona?

  11. #12

    Câtă prosteala. Când se va întoarce cineva de “DINCOLO” ………….
    …………………….. probabil ……………….. mai vorbim ……….. PROBABIL …

  12. #13

    CATRE “Om”: 1000% de acord

  13. #14

    Toata treaba sta in faptul ca sfantul cu pricina se numeste Arsenie Boca.E ca o trompeta,te izbeste in timpane,nu ai nevoie de iq mare,o data auzit numele asta.Daca era fotbalist ajungea vedeta,de era politicean ajungea parlamentar…dar sarmanu om a fost popa deci a ajuns sfant.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale