Anul ăsta, Halloween-ul pică pe 31 octombrie,
dar în Londra a început cu o săptămână înainte. Și nu mă refer aici la oamenii costumați în est-europeni veniți să lucreze, care au preferat anul ăsta să pună pe ei, în loc de o mască sângeroasă de zombie, un tricou roz cu paiete și o bluză de trening cu gulerul ridicat șmecherește. Pe străzi și prin stațiile de metrou era plin de legionari romani, supereroi grași cu haine mulate pe piele ca niște costume de scafandru și vrăjitoare bătrâne cu puroi pe față. În mod sigur erau petrecăreți care sărbătoreau Halloween-ul înainte de termen. Îmi vine greu să cred că, pe lângă români, și Spiderman a venit la Londra în căutarea unui trai mai bun, dispus să muncească 12 ore pe zi în construcții și gata să împartă camera din cartierul de imigranți cu încă un supererou bun la zidărie, în schimbul sumei de 150 de lire pe lună.
Dar nu costumele sângeroase de vampiri
sau de morți cu securea înfiptă în cap te sperie în Londra, ci prețurile. Acum câteva luni a făcut senzație pe Internet scrisoarea unei studente românce din Marea Britanie care spunea că Occidentul l-a omorât pe Dumnezeu. De fapt, Londra nu l-a omorât pe Dumnezeu, ci, mai rău, l-a pus să plătească 1.500-2.000 de lire lunar pentru chiria unui apartament cu două camere și cinci lire pentru o bere la 0,33, într-un bar de cartier mai luminat decât un salon de spital. În Londra nu rentează să stai decât dacă ești corporatist în domeniul finanțelor sau regină. Dar până și regina se gândește uneori că în Berlin și-ar putea închiria pentru aceiași bani un palat de două ori mai mare.
Și ce mai e de speriat în Londra e timpul
pe care-l pierzi în trafic, în autobuzele alea care merg pe trasee interminabile. Probabil că mulți localnici apelează la autobuze nu ca să ajungă dintr-un loc în altul, ci ca să aibă un acoperiș deasupra capului, ca alternativă la chiriile extrem de mari. Iar atunci când îți faci abonament pe o lună, trebuie să lași garanție contravaloarea pe încă o lună, în caz că strici ceva sau începi să circuli cu alt autobuz fără să anunți din timp.
E normal ca o stradă să fie mai mult lungă decât lată (singura excepție sunt unele autostrăzi românești), dar în Londra parcă raportul dintre lungime și lățime e mult prea mare. Mai concret, după ce că distanțele sunt extrem de mari, străzile mai sunt și foarte înguste. Ar fi cazul ca hipsterii din Londra să protesteze și să-i ceară primarului lor să construiască piste speciale pentru autovehicule, deoarece e clar că alea existente sunt mai mult de formă.
Dar dacă vrei cu adevărat să sperii oameni de Halloween,
costumează-te în metrou londonez. Nimic nu e mai înfricoșător decât trenul ăla îngust și scund, care, dacă ar fi bântuit de spirite malefice, n-ar fi deloc mai fioros, deoarece măcar spectrele de pe lumea cealaltă nu ocupă spațiu. Probabil că trenurile sunt atât de mici deoarece metroul londonez e vechi, de pe vremea când oamenii erau mai scunzi. Dar atunci toate garniturile ar trebui să stea în muzee de istorie, alături de armurile alea pitice în care nu-ți vine să crezi că în Evul Mediu încăpea un adult.
În toată nebunia asta de Halloween cred însă că am văzut și un român. Mai exact, un copil român, care, în timp ce mâncam un kebab de pui în fast-food-ul înghesuit, neîngrijit și colorat al unui imigrant arab, a venit la mine cu o mască de zombie pe față și a întins un pahar cu monede. M-a speriat nu pentru că se costumase într-un cadavru descompus, ci pentru că cerea bani. Probabil că masca o purta pentru că venea de la o spargere.
Încă nu am plecat din Londra,
deci e posibil să văd costume încă și mai creative. Abia mâine o să mă întorc în România, acolo unde, și anul ăsta, cine vrea să-și sperie de Halloween prietenii și vecinii e bine să se deghizeze în întreținerea pe o lună de iarnă.
